Tot ce mai pot să fac e să scriu…

https://ro.pinterest.com/pin/328340629055424305/

Simt cum ghearele-ți negre ca noapte îmi iau răsuflarea. Degetele tale ce-mi erau alinare lasă acum urme de cenusă pe trupu-mi gol când îmi ard carnea.

Sărutările tale imi mângâiau piele, îmi accelerau pulsul și îmi îmbrățișau sufletul. Acum îmi simt carnea putrezind sub ele. Cum ai reușit să transformi ceva atât  de frumos în ceva așa macabru?

Câte suflete mai vrei să furi? Câte inimi să mai frângi? În jocul acesta continuu de colecționat iubiri te vei opri oare din sfâșiat suflete ?

Te-ai hrănit  cu sentimentele mele și mi-ai lăsat sufletul cenusă, măcar de ți-ar fi fost izvor de fericire.

Cum să mi te scot din gânduri iubite?

Cum să uit toate mângâierile tale când fiecare celula din corpul meu are imprimată forma degetelor tale.

În căutarea fericirii absolute am jucat amandoi un joc prea scup. Eu mi-am pierdu sufletul hranindu-l pe al tău.

Vreau să uit cuvintele frumoase și promisiunile goale. Vreau să nu mă mai gandesc la trecut – la tine- să pot uita de viitor.

Și nu stiu cum și ce să fac. Căci focul tău mi-a cuprins viscerele, fumul mi-a intoxicat toate simțurile.

Tot ce mai pot să fac acum e să scriu.

Articol scris pentru înscrierea în SuperBlog2017!

 

Advertisements
Tot ce mai pot să fac e să scriu…

Tech support!!

Odată cu evoluția asta a tehnologiei  majoritatea personelor din jurul meu trecute de 40 de ani au avut cel puțin o dată probleme cu ea.

 

Că este un telefon din acesta “cu degetul” sau un router ce pur și simplu nu vrea să funcționeze, mereu am fost “ băiatul de la tech support”.

 

Totul începe cu un telefon de la o rudă nu foarte îndepărtată care are ceva probleme cu internetul.

Ajung ispășită, și nu prea dornică de o luptă cu toată cablăraia, să rezolv problema cu “lucrarea asta a diavolului”.

 

Exact cum mă așteptam marea de cabluri mă așteptă, parcă încercând să îmi sfideze răbdarea. Dacă până acum am crezut că este greu să îți despleticești căștile dupa trei minute de stat libere în buzunar, acum, când mă uit la maldărul ăsta de fire, par a fi o binecuvântare de la Dumnezeu.

Fire peste fire, nici nu mai știu ce întră unde,  care este acumulatorul, care este firul de WAN sau cel de LAN.

 

Jumătate din zi mi se pierde retrăind un joc al copilăriei mele, mațele încurcate, într-o variantă “de adulți”.organize-cords-2

Mă pierd rapid printre cabluri HDMI și cabluri de rețea, și tentația de a mă imfrupta rapid dintr-o tigară crește rapid.

Nu am mai văzut asemenea dezastru in conectica(ă) de mult timp.

Cu ceva bandă dublu adezivă și, din fericire, un birou destul de lat, reușesc să fac ordine în jungla asta a firelor.

 

După ce reușesc să cablez routerul corespunzător și parcă toate ledurile sunt aprinse unde și cum trebuie  mă apuc de ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai ușoară parte. Configurarea.

 

Astept mai mult decât trebuie să se deschidă browserul vechi,  mai mult ca sigur nefolosit de toate cunoștintele mele ( no, acum sincer, cine mai folosește Internet Explorer? Descărcarea altui browser nu se pune). Îmi strofoc creierii să găsesc ip-ul potrivit, pentru ca pe  routerul asta vechi și ponosit  nu se mai vede.

192.168.1.0…uhh, nu ?

192.168.1.1 ,hai că poate a treia oară e cu noroc.

192.168.0.1.

EVRIKA!

Bun bun,  acum  ce?

Numele de utilizator ? Hai că ăsta se vede parcă pe umbra aia de etichetă. Ușor ușor parcă simt că avansez, trec rapid si parola  scrisă tot pe spatele routerului și.…” Autentificare eșuată”

 

-Stai stai, adică cum, eu urmez fiecare pas, scriu numele de utilizator si parola care au fost trimise cu tine, lucru nefolositor și tu ai curajul să îmi zici că autentificarea a eșuat ? Hai că asta e culmea.

-Scobitoare! Dăm reset. Am eu scobitoare de cojocul tau creație diabolică.

 

Dacă nu s-a putut  lucra cu frumosul, după reset routerul parcă si-a mai revenit puțin și am reușit să ma autentific cu datele oferite de el.

 

Configuarea a fost un succes, și nervii mei întinși la maxim.

 

-Data viitoare sună la tech support!

 

Articol scris pentru SuperBlog2016!

Sursă poză

Tech support!!

Micul Paris

Provincia in Bucuresti?

 

Sunt născută, crescută, iubită și certată în Brașov. Va rămâne mereu orașul meu de suflet, orașul de la poalele Tâmpei.

Îmi vine mereu greu să plec și mereu mă întorc cu la fel de mare drag.

Și,  cu toată frica mea de necunoscut, și multă muncă de convingere, întamplerea s-a întâmplat  și trebuie să plec spre București.

Eu una  nu am fost niciodată în București și nu pot să zic că toata nebunia din “Micul Paris” de care am tot auzit mă încântă în mod exceptional.

 

Nu vreau nici o aventură tipică în jungla orașului, vreau să găsesc farmecul Bucureștiului să-i descopăr misterele și să mă afund în ele.

 

Nu există loc ca acasă, dar măcar să găsesc un hotel unde să ma simt cât mai comfortabil

 

arc-6-150x150M-am documentat intens, și am vrut să găsesc cel mai potrivit hotel pentru “escapada” mea prelungită.  Cazare in București găsețti fără prea mari probleme, dar un hotel care să accepte animalele de companie pentru a-mi lua și mica minune cu mine în excursie, sau ceva misterios să îți încante retina și să iți dea peste cap nervul oculomotor.

 

Găsesc  Hotel Arc de Triomphe situat exact în inima Micului Paris, în apropierea de Arcul de Triumf și Bulevardul Kiseleff și sunt instantaneu fermecată.

 

Cu stilul chic boutique mă cucerește de la prima privire, nici nu stau mult pe ganduri și fac rapid rezervările, să nu cumva să am neșansa să nu mai prin o cameră.

 

Odată ajunsă în București mă cazez rapid și mă bucur de alegerea minunată pe care am facut-o.

Rupt parcă din jungla orașului, hotelul  are o prezentare granduasă și simți parcă de unde vine denumirea de Micul Paris. Camera mă cucereștarc-14-150x150e instant și parcă nu mai vreau să mă întorc la orașul de sub Tampa să ma ocrotesc sub munte.

De cand intri ,cu mici detalii să îți încânte privirea, uiți cumva că te afli în secolul 21 și te simți propiectat în trecut.

arc-5-150x150

Sauna și jacuzziul parcă te mai aduc puțin pe pământ evoluționist, dar și ele sunt decorate să îți captiveze inima și să te vrăjească veșnic, de parcă însăși Zeus își cladește misticitatea aici.

 

Podeaua din mozaic de culoare verde și luminile discrete te fac să te întrebi din ce colțișor ar putea Afrodita să iasă.

Serviciile sunt demne de un demizeu , parcă insistând pe mângâierea orgoliului,

 

Pot spune ca Micul Paris sau mai bine spus, transpunerea Parisului în “Micul București” m-a cucerit.

residence-hotels-mic

Articol scris pentru SuperBlog2016!

Micul Paris

Of ! Bate-o-ar vina de frumusețe.

Of ! Bate-o-ar vina de frumusețe.

M-am luptat toată viața cu părul veșnic deteriorat și căderea lui ( uneori parcă nici foarfeca nu mai avea ac de cojocul lui )

Nici măcar pielea mereu uscată și tenul acneic nu mi-au dat pace.

Oficial m-am săturat. M-am săturat de  să încerc tratamente minune,  să îmi pun pe păr fel si fel de minuni, să îmi irosesc banii pe uleiuri minune sau creme scumpe  care o să îmi repare tenul ca prin  farmec.

 

Vreau ceva bun, cu adevărat folositor.

 

După ani de chin și nereușite în cosmetică sunt decisă să fiu propriul meu doctor în frumusețe

 

Mă decid greu pentru ce produs să încep chimia. Oare ce frumusețe e mai importantă ?

 

Un chip frumos dărâmă oare suflete ? Părul mătăsos atrage cele mai multe priviri ? Sau poate  pielea fină îți mângaie demonii și te face să te simți iubit,.

 

Pentru că cel mai deranjant lucru vizual este tenul acneic,  experiențele mele de chimist încep aici. Înițial încerc crearea unui produs pentru ameliorarea simptomatologiei.

 

Cu toți știm că un ten gras, cu exces de sebum este predispus la apariția acneei. Cu pori mereu deschiși și contactul permanent cu flora microbiană din jur, pare că iți este aproape imposibil să controlezi acneea.

Primul ingredient la care mă gândesc este cel pentru reducerea cantității de sebum și totodată să împiedice proliferarea microorganismelor.

Un ingredient  pentru prevenirea eritemului și pruritului pentru a scăpa de obiceiul prost să îmi scaprin tenul  cu mânile poate mult prea murdare.

Să nu uităm că pe pielea nostră iși mai au casă si alte microorganisme  cum ar  fii Candida, sau nenorocitul de Stafilococ care produce acneea  stafilococia.

 

Am nevoie   de ceva cu efect antimicrobian de lungă durată, care să acționeze pe parcursul a mai multe ore

Mulțumita complet de ingredientele active alese și  după multă  trudă, primul produs ia naștere.

 

Cu ceva mai mult curaj mă apuc de “fabricarea” celui de al doilea produs, pentru că nimanui nu îi place o piele uscată ca de brontozaur.

Vreau ceva să refacă funcția de barieră a pielii, să  îmi ajute piele să își recapete elasticitatea. Concentrația de acid Hialuronic din tegument vreau să crească și să împiedice deshidratarea.

Încerc să găsesc ceva să grabească procesul de vindecare a epidermei în cazul leziunilor și sa reducă calitativ ridurile fine.

 

Știm foarte bine că totuși un par bogat și bine îngrijit poate să întoarcă capete și să te facă să te gandești la prințese abandonate.

Caut să îndeletnicesc ce-l mai bun ser împotriva căderii părului. Să prevină alopecia dar să o și trateze, să actioneze asupra cauzelor care provoacă alopecie prematură și părul să fie vizibil mai des.

 

Încet încet  gama Gerovital Derma + ia naștere. Doar cu substanțe active de calitate, ce iși fac efectul imediat.

Mă simt ca o mică vrajitoare, ca și cum astăzi am reușit să bat barierele geneticii.

Până la urmă descopăr ca biochimia are rolul ei (dar doamne cat de nesuferită pare), și mă bucur în fiecare minut ca am învățat să o iubes

Articol scris pentru SuperBlog 2016!

Of ! Bate-o-ar vina de frumusețe.

Eu sunt Colop, și sunt propria mea carte de vizită.

Eu? Cine mai sunt eu azi? Ce reprezint ? Pe cine  reprezint?

 

Sunt o ștampilă , dar oare asta-i tot ? Atât mă reprezintă ?

 

Să vă povestesc puțin cum  decurge o zi obișnuită din vița  mea? Acum nu vreau să fiu nici prea lăudăroasă, dar eu mă văd doar cu oameni importanți.

 

În fiecare zi mă plimb prin bănci și spitale, sunt mâna dreaptă a oricui , uneori sincer, nu știu ce s-ar face fără mine. Nu exista întalnire între doi afaceriști fără să fiu prezentă. Mereu acolo, mereu la datorie.

 

Am călatorit peste tot, cu avionul s-au cu mașina , pusă cu grijă la locul meu.

 

Mă recunoști atunci când mă vezi, am apăsare elegantă și nu  vezi urme în urma mea.

 

Am mereu cu mine o prietenă, Datiera,  nu este mare filosofie cu ea , îmi mai aduce aminte din când în când pe unde am fost și când plec din în misiune. Cea mai mare importanță tot eu o am.black122026_black.jpg

Astăzi am fost la o întalnire foarte importantă, și m-am întalnit cu o prietenă foarte veche (ca să înțelegeți cam cât de veche, este o carte de vizită printată, uneori  îmi este și rușine să fiu văzută cu ea ).

 

Apăsarea mea elegantă pe hârtie, curbele mele fine îți atrag privirea  și îti ștampilează retina. De când mă vezi prima dată știi că mă vrei, în toate modurile și culorile, în fiecare geantă, buzunar sau colț al casei. Te gândești la mine când mergi spre muncă și ai vrea să mă vezi pe scaunul din dreapta. Ai vrea să te vezi cu toți oamenii importanți la fel ca mine, să te vezi doar cu medici, ingineri sau mari CEO.

 

Mereu în ședințe, în întâlniri,  nu am niciodată o secundă liberă.

 

 

Sunt o ștampilă și asta îmi ocupă tot timpul.

Îmi dau seama acum că eu reprezint toate corporațiile, toți afaceriști. Eu astazi sunt viitoarul, și tot o dată iși prezint trecutul. Îți spun cine mă deține și cine  poți ajunge tu alături de el.

Eu nu am nevoie de carte de vizită,  pe mine mă recunoști după curbe fine și ștampilări precise. NU dau greș niciodată și rar se întamplă să rămân fără cerneală.

 

Eu sunt Colopfile_1, și sunt propria mea carte de vizită. Iar când tu ai nevoie de una să te reprezinte iți sunt mereu la îndemână, gata să iți ștampilez viitorul.

Articol scris pentru SuperBLog 2016!

Eu sunt Colop, și sunt propria mea carte de vizită.

Medicii să rămana cu interpretarea ECG-ului, de traduceri se ocupă Swiss Solutions.

Stau și mă gândesc. E diferență oare între o scriscoare medicală sau ieșire din spital tradusă prost și o incizie făcută greșit?

 

Oare antecedentele personale patologice nu mai contează ? Când toată lumea traduce “ după ureche“  nu se ajunge de fapt la o struțocămilă a limbilor?

 

Seamăna dar nu prea mai răsare.

 

Uitam oare să fim oameni înainte de cadre medicale? Uităm oare că uneori un cuvânt greșit, o literă pusă mai strâmb poate decide soarta unui om?

De ce ne ascundem după un deget mult prea subțire că nu știm engleză la perfecție(´sau orice altă limba straină). De ce să ne mințim pe noi când uneori până și româna este pocită.

 

Nu e oare diferență între  propranolol si adrenalina ? Nu e oare diferență intre simpatolitic și simpatomimetic ? De ce te încăpățânezi tu omule să le traduci la fel?

 

 

Cu o ieșire din spital  veche, scrisă undeva prin “străinătățuri” m-am prezentat și eu pe secția de neurochirurgie. Privesc cum doctorul se chinuie să citească scrisul adunat și tremurat și imi spune : “ Eh , bine că nu-i rusă, cu engleza ne mai împrietenim și noi”. Am rămas cu proasta impresie că de fapt se cam dușmănea cu limba engleză și nu prea voia să ridice steagul alb.

 

Cu ochii chinuiți ai medicului, parcă pe punctul de a face strabism, în minte, încerc să îmi fac curaj și să mă încred în cunoștințele lui. Dar nu de abilitățile lui trebuia să ma tem,  ci in capacitatea lui de a recunoaște ce este totuși uman, și omul mai are și defecte. Trebuia să mă tem de faptul că nu o să îmi spună că putea la fel de bine să fie și in rusă că el tot nu reușea să o citească.

 

Am avut parte de o incizie “după ochii”, după un ochii cam bătran și cu puțin început de cataractă. O incizie facută prost care m-a lasat cu o infecție remitentă și un streptococ meticilino rezistent.

Este mai importantă viata unui om  sau reputația lui ca medic ?

De ce uităm oare să fim oameni ? De ce nu recunoaștem că pur și simplu nu știm ?  Nu ar fi de preferat să fim cu adevărat buni in ceea ce facem  și  nu mediocrii în mai multe ?

 

Atât de multe întrebări de  atât de mult timp  încat nici nu mai știu de ce mă întreb. Umanitate  și simțul răspunderii  a devenit un fel de subiect tabuu, iar medicii sunt urcați pe un piedestal, uneori parcă prea înalt, și înspăimântați de gândul eșecului își depășesc competențele și atriswiss-solutionsbuțiile, încercând parcă să hrănească masele cu imaginea de omnipotent.

Ce ar fii ca măcar pentru o zi să lăsăm profesionaliștii să faca traduceri medicale. Așa cum agenția de traduceri Swiss Solutions nu face incizii sau suturi nici medici să nu mai facă  traduceri proaste.

Medici să rămana cu interpretarea ECG-ului,  de traduceri se ocupă Swiss Solutions.

Articol scris pentru SuperBlog 2016!

Medicii să rămana cu interpretarea ECG-ului, de traduceri se ocupă Swiss Solutions.