Ordine-n dezordine

E târziu, dar nu foarte.  Stau pierdută cu ochii în monitor și cateva scotoame își fac apariția în colțul ochiului drept. Mă gândesc la toate minutele pierdute și cate mai am de irosit, dacă le am și nu le-am pierdut pe toate.

Obișuiam să am o părere bunicică despre mine – sau cel puțin despre organizarea mea- dar acum, parcă, este haos total. Nimic nu merge așa cum aș fi vrut , zilele-s prea scurte și nopțile la fel.

Nu mai merge cu organizatul, și îmi propun să profit de fiecare minut de libertate să mai fac și eu ceva pentru bunăstarea sufletului meu. Nu mai scriu mult, cu degetele tremurânde și stângaci, dar macar o fac.

De azi nu mai sunt dezorganizată, e ordine-n dezordine.

 

Articol scris pentru inscrierea in Spring SuperBlog2018!

 

Advertisements
Ordine-n dezordine

Azi…

Ziua aceasta. Ziua aceasta este despre tine suflet drag.  Despre tot ce ai fost și nu renunți să fi. Este despre convingerile și părerile tale puternice, despre tot ce ai vrut să devi și încă nu ți-a reușit.

668cc14d7bb0c590a9132238e8ef1739

Azi nu mai incerc să fug și caut să  te iubesc cu toate defectele tale.

Știu ca îți este greu și ție, că nu mai poți atâta ură și cuvinte goale, că s-au tot luat bucățele din tine  și ai fost lăsat fâșii.

Azi te petecești și îți lingi rănile, azi ești doar tu de mulțumit, iar maine te aștept să ne-ntregim.

Promit ca de data asta să am grijă de tine.

Azi…

Estențele tari.

Cele mai recente date oferite de European Health Interview Survey (EHIS) spun că în 2014 aproximiv două treimi din populația Romaniei  (65,1%) nu consuma zilnic frute sau legume. (1)

Organismul uman funcționează pe energie pură. Conexiunile interneuronale ( axo-axonice, dendro-dendritice ) se produc cu descărcare și eliberare de energie.  Trebuie sa îi oferim tot ce  are nevoie pentru o funcționare bună și armonioasă. Macronutrienții, în ordinea puterii lor calorice- pe baza cărora corpul nostru funcționeaza sunt: Carbohidrati, lipide și proteine.

Contrar așteptărilor, carbohidrații ăștia nu sunt chiar atât de păcătoși. Cum am zis, funcționăm pe energie, pentru a  beneficia  de energie cat mai rapid și în cantitate cat mai mare, avem nevoie  de un macronutrienți  care deține o putere calorică mare și care poate fii sintetizat rapid în energie, adică carbohidrați – mai pe ocolite, mai pe romanește, funcționăm pe zahăr- .

Carbohidrații, dragii de ei, sunt dați la o parte de ani buni, blamați pentru fiecare kilogram în plus și puși la colț.

Sunt două tipuri de carbohidrații, simpli și complec

și. Carbohidrații simpli sunt reprezentați de  mancarea procesată, orice zahăr ultra-hiper-mega procesat intră in această categorie. Carbohidrații complecși se găsesc în fructe și cereale, pe aceștia trebuie să îi consumăm, aceștia ne oferă adevărata energie ș

hurom-hz-3

i nu sunt  transformați in depozite de grasime ( daca nu sunt consumați in exces).

Vă spun sincer, sunt o împătimită a cafelei,  e bautura mea de la orice oră a zile, îmi place gustul ei amarui ce-mi trezește rapid viscerele, dar energia ei e de scurtă durată și de intensitate mare, imediat dupa ce efectul  cofeinei dispare mă simt stoarsă de viață.

Am  căutat luni la rând modalitătii de a îmi incepe ziua într-un mod mai sănătos, mai benefic. În urma studiilor efectuate (pe mine, evident), am ajuns la inegalabila concluzie că nimic nu se compară cu mic dejun care să conțină cât mai multe fructe. Soluție imbatabilă clar, dar nu se contopea prea bine cu lenea mea cronică, care mă împiedică dimineața să fac și o activitate de baza, cum ar fii mestecatul. Pentru a-mi hrănii neuronii și în același timp să îmi mulțumesc sufletul de leneș, am decis ca cea mai bună modalitate de a-mi satisface nevoile energetice este să investesc într-un storcător de fructe. Din auzite, din căutate am înțeles că storcătoarele Hurom sunt cele mai bune, așa că toate căutările mele s-au axat pe găsirea de reduceri la storcătoarele Hurom. 

E un lucru mai mult decât cunoscut că  legumele și fructele iși pierd din propriețăți când sunt procesate, și ar fii și păcat să nu  beneficiez și de toți micronutrienții din ele.  Cea mai buna alegere pare a fii storcătorul prin presare la rece, Hurom  , nu știu cât promite el exact dar eu sper sa primesc cel puțin  cu până la 6 ori mai multe vitamine, minerale și enzime.

Carbohidrații sunt, asa cum îmi place mie să-i numesc, esențele tari. Nu ai nevoie de mult să primești randament mare.

Acum îmi incep diminețiile cu un pahar mare de suc de fructe proaspăt stors,  îmi oferă energia de care am nevoie pe tot parcursul dimineții, fără să îmi epuizeze toate depozitele.

La cafea tot nu am renunțat, dar mai întai, fructele.logo-hurom_1504190816

Articol scris pentru SuperBlog2017!

(1)-articol date statistice

Estențele tari.

De-ar fi ea toamnă

Cuta aceea simpatică dintre sprâncene, ce se formează  când este vizibil iritată, nu își face prezența astăzi. Razele soarelui  nu îi mai  deranjează retina, are fruntea complet descrețită în timp ce asculță picurii de ploaie ce lovesc frenetic geamul.

Are pielea albă  si o postură demnă, plină de răceală. Dar chipul, chipul îi este cald precum zilele de vară. Părul arămiu îî îmbracă umerii,  buleze roșii, cărnoase se aruciesc intr-un zâmbet timid iar ochii  ciocolatii îți pătrund în suflet și îl incălzesc. Iși arunca privirea pe fereastră și rostește primele vorbe ale dimineții:

“Bună dimineața toamnă, anotimpul meu” Cuvintele îi alunecă ușor pe buze, iar vocea ei melodioasă îmi duce utricula și sacula la extaz.

Se rapid jos din pat, cu o eleganță nemaîntâlnită, frunzele în cadere ar fi geloase pe mișcarile ei fine, pe mișcarea suavă a șoldurilor,ce par a se  mișca pe o melodie  doar de ele auzită.

large_img_925070

Are mintea răvășită precum frunzele toamna, în gănduri este haos și în haine la fel. Își caută cu disperarea pantalonii negri preferați, cu talie înaltă,   și cardiganul crem, alege rapid o cămașă albă din dulap  pe care o bagă cu atenție în pantaloni,  își mută atenția spre porțiunea din dulap rezervată paltoanelor de damă – pentru ca da, dulapul nostru are secțiune separată pentru “gecile mele ponosite si lipsite de eleganță”- . Până să o cunosc nici nu știam că exista și alte tipuri de paltoane înafară de paltoane  de iarnă. Își alege cu migală un palton bej -și nu, nu e un palton de iarna de damă -. e subțire cât să nu îi impovăreze umerii fragili , dar nu destul de subțire încât să lase vantul rece de toamnă să-i pătrundă în oase. Îi scoate părul arămiu și focul din ochii  în evidență, o îmbracă în elegantă și îi face postura sa pară mai rece și calculată.

Nu folosește niciodată pafum, dar nici nu are nevoie. Misterul e parfumul ei preferat. Il poartă cu atât de multă incredere și îți îmbată toate simțurile.

Se încalță fugar cu botinele, negre și ele, și o admir din ușă, în timp ce se împiedică de prag. Este veșnic împiedicată, pierdută în ganduri, și la fel de veșnic încăpățânată, nu renunță la tocuri, chiar daca gleznele ei îi cer cu disperarea asta.

large_img_1116225

Îmi pregătește și mie ghetele de piele, cumparate și alese de ea, pentru că simțul meu estetic spune că ghete sunt si bocancii mei de munte, iar  al ei nu este de acord. Îmi scoate si cea mai puțin ponosită geaca  și  citesc în privirea ei  că toamna asta trec pe paltoane.

 

Găsește mereu un echilibru perfect în hainele pe care le poartă toamna, niciodată prea cald, niciodată prea frig. Vorbește cu tot sufletul de armonia pe care i-o inspiră toamna, de căderea suavă a frunzelor și de mirosul ploii.

Pașește cu șiguranță pe covorul așternut de copaci și se plange din nou că a fost o nedreptate că s-a născut vara, iar  ca toate încercările mele de pană acum de a o convinge că nu are rost să fie suparată pe un anotimp, și aceasta a  dus la același raspuns:

” Tu nu întelegi, nu ai cum. Sunt toamnă-n suflet !”

Articol scris pentru SuperBlog2017!

 

De-ar fi ea toamnă

Tot ce mai pot să fac e să scriu…

https://ro.pinterest.com/pin/328340629055424305/

Simt cum ghearele-ți negre ca noapte îmi iau răsuflarea. Degetele tale ce-mi erau alinare lasă acum urme de cenusă pe trupu-mi gol când îmi ard carnea.

Sărutările tale imi mângâiau piele, îmi accelerau pulsul și îmi îmbrățișau sufletul. Acum îmi simt carnea putrezind sub ele. Cum ai reușit să transformi ceva atât  de frumos în ceva așa macabru?

Câte suflete mai vrei să furi? Câte inimi să mai frângi? În jocul acesta continuu de colecționat iubiri te vei opri oare din sfâșiat suflete ?

Te-ai hrănit  cu sentimentele mele și mi-ai lăsat sufletul cenusă, măcar de ți-ar fi fost izvor de fericire.

Cum să mi te scot din gânduri iubite?

Cum să uit toate mângâierile tale când fiecare celula din corpul meu are imprimată forma degetelor tale.

În căutarea fericirii absolute am jucat amandoi un joc prea scup. Eu mi-am pierdu sufletul hranindu-l pe al tău.

Vreau să uit cuvintele frumoase și promisiunile goale. Vreau să nu mă mai gandesc la trecut – la tine- să pot uita de viitor.

Și nu stiu cum și ce să fac. Căci focul tău mi-a cuprins viscerele, fumul mi-a intoxicat toate simțurile.

Tot ce mai pot să fac acum e să scriu.

Articol scris pentru înscrierea în SuperBlog2017!

 

Tot ce mai pot să fac e să scriu…

Tech support!!

Odată cu evoluția asta a tehnologiei  majoritatea personelor din jurul meu trecute de 40 de ani au avut cel puțin o dată probleme cu ea.

 

Că este un telefon din acesta “cu degetul” sau un router ce pur și simplu nu vrea să funcționeze, mereu am fost “ băiatul de la tech support”.

 

Totul începe cu un telefon de la o rudă nu foarte îndepărtată care are ceva probleme cu internetul.

Ajung ispășită, și nu prea dornică de o luptă cu toată cablăraia, să rezolv problema cu “lucrarea asta a diavolului”.

 

Exact cum mă așteptam marea de cabluri mă așteptă, parcă încercând să îmi sfideze răbdarea. Dacă până acum am crezut că este greu să îți despleticești căștile dupa trei minute de stat libere în buzunar, acum, când mă uit la maldărul ăsta de fire, par a fi o binecuvântare de la Dumnezeu.

Fire peste fire, nici nu mai știu ce întră unde,  care este acumulatorul, care este firul de WAN sau cel de LAN.

 

Jumătate din zi mi se pierde retrăind un joc al copilăriei mele, mațele încurcate, într-o variantă “de adulți”.organize-cords-2

Mă pierd rapid printre cabluri HDMI și cabluri de rețea, și tentația de a mă imfrupta rapid dintr-o tigară crește rapid.

Nu am mai văzut asemenea dezastru in conectica(ă) de mult timp.

Cu ceva bandă dublu adezivă și, din fericire, un birou destul de lat, reușesc să fac ordine în jungla asta a firelor.

 

După ce reușesc să cablez routerul corespunzător și parcă toate ledurile sunt aprinse unde și cum trebuie  mă apuc de ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai ușoară parte. Configurarea.

 

Astept mai mult decât trebuie să se deschidă browserul vechi,  mai mult ca sigur nefolosit de toate cunoștintele mele ( no, acum sincer, cine mai folosește Internet Explorer? Descărcarea altui browser nu se pune). Îmi strofoc creierii să găsesc ip-ul potrivit, pentru ca pe  routerul asta vechi și ponosit  nu se mai vede.

192.168.1.0…uhh, nu ?

192.168.1.1 ,hai că poate a treia oară e cu noroc.

192.168.0.1.

EVRIKA!

Bun bun,  acum  ce?

Numele de utilizator ? Hai că ăsta se vede parcă pe umbra aia de etichetă. Ușor ușor parcă simt că avansez, trec rapid si parola  scrisă tot pe spatele routerului și.…” Autentificare eșuată”

 

-Stai stai, adică cum, eu urmez fiecare pas, scriu numele de utilizator si parola care au fost trimise cu tine, lucru nefolositor și tu ai curajul să îmi zici că autentificarea a eșuat ? Hai că asta e culmea.

-Scobitoare! Dăm reset. Am eu scobitoare de cojocul tau creație diabolică.

 

Dacă nu s-a putut  lucra cu frumosul, după reset routerul parcă si-a mai revenit puțin și am reușit să ma autentific cu datele oferite de el.

 

Configuarea a fost un succes, și nervii mei întinși la maxim.

 

-Data viitoare sună la tech support!

 

Articol scris pentru SuperBlog2016!

Sursă poză

Tech support!!