Performanța de a fi om!

Performanța asta, fie ea feminină sau masculină, este un fel de frumusețe.Se află în ochii privitorului.

Fie că ești barbat sau femeie un lucru este sigur, vrei performanță pe toată linia.

Dar cum știi  ce anume înseamnă performanța asta ?

Să ne luăm oare după  normele sociale ?

Oare femeile trebuie să faie cele mai bune mame? Să facă cea mai bună mâncare și cea mai lună curățenie?Să fie și cei mai buni angajați și cele mai bune soții?

Dar bărbații? Trebuie ei să fie cei mai puternici? Cei mai bun tați sau cei mai buni soți? Să fie cei mai buni angajați și să facă cele mai îndrăznețe reparații?

Într-o societate în care, cu mult timp în urmă, fiecărui gen i-a fost atribuit un rol este dificil să explici performanța atunci când  viziunea ta nu se încadrează în norme.

Performanța, în viziunea mea, este să te ridici dimineața din pat și să te pregătești de o nouă luptă chiar dacă nu vrei asta. Să dai piept cu viața cu zâmbetul pe bunze  și să reușești azi să iți suni părinții. Să reușești să  te ocupi de  hidratarea și regenerarea pielii, și să îți iasă, chiar dacă ai uitat ultima dată când ai băut apă care să nu conțină cofeină.

Performanța înseamnă să reușești au să încerci să le amintești oamenilor importanți  din viața ta cât de importanți sunt.

Performanța înseamnă să fii bărbat și să stai ghemuit într-o pătură pufoasă cu ochii în lacrimi pentru că ai inima frântă. Să nu îți fie frică să râzi sau să plângi, să lași sentimentele să te copleșeasă căci sentimentele nu-s slăbiciune.

Să fi femeia care oprește în mijlocul străzii pentru ai lăsa unui cățeluș timpul necesar sa treacă, femeia care se ceartă pentru nedreptăți și-i murdară toată de glet ( din acela de pereți), femeia care nu mai are nici o pereche de colanți fără pată de lavabil și nici un tricou fără pată de ulei. Femeia care ceartă prea mult și prea des, dar e mereu pregătită cu un ceai cald și o mână să iți șteargă lacrimile.

Să fi  bărbatul care își revitalizează tenul și face performanță în cunoașterea gamei Gerovital Men. Bărbatul care bagă la spălat și se încruntă la petele de lavabil și care  se bucură la felicitări scrise de mână. Bărbatul care râde și plânge, care iși pregătește în fiecare zii zâmbetul să dea piept cu viața  și se bucură de comedii romantice și filme de acțiune. Să te lași ghidat de Gerovital- doctorul în frumusețe, pentru că și bărbații au voie să se simtă frumoși. Să poți să fi bărbatul care dă cu bâta în baltă și nu are mereu cele mai porivite răspunsuri dar care oferă mereu un umăr sprijin.

Indifernt de sex să excelezi în  a fi cel mai fericit părinte, nu cel mai perfect, căci perfecțiunea nu e performanță, fericire este !

Să reușești să faci măcar jumătate din toate lucrurile pe care ți le-ai propus și să nu lași viața să te amărască. Dacă reușești toate acestea poți spune că ai excelat în a fii om.

Fie că ești femeie sau bărbat cred că performanța asta este și ea interioară,  un echilibru între bărbatul și femeia din fiecare. Sexul slab și cel puternic în tandem spre măreție.

Articol scris pentru SpringSuperBlog 2019!

Advertisements
Performanța de a fi om!

Doar eu, cafeaua și natura!

Pare o dimineață ca orice alta, îmi mișc picioarele încă adormite până la bucătărie să îmi pregătesc puțin din elixirul indispensabil  pentru viață și anume o cană zdravănă de cafea.

După mulți ani în care aragazul meu arăta zilnic de parcă îmi făceam cafeaua fără ibric, m-am decis, într-un final, să  caut cele mai bune oferte de electrocasnice. Nu am vrut orice espressor, am vrut ceva oarecum profi, să ma simt la fiecare cană  de parcă aș savura-o la o terasă cochetă din centrul vechi. Magazinul online magNET.ro  m-a vrăjit de la primele răsforiri și tot de acolo mi-am ales și  deșteptătorul metabolic.

Aparatul meu magic și salvatorul fiecărei dimineți este un espressor automat Philips, alimentat cu boabe de cafea, pentru că nimic în lumea asta nu e mai plăcut decat mirosul de cafea proaspăt măcinată. Îmi oferă posibilitatea să setez intensitatea aromei și gradul de măcinare, pentru a obține o cafea fix așa cum vreau eu. Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost cantitatea de cafea preparată, știu că un espresso  atât trebuie să fie, dar îi puțină mă nene, așa pe fundul cănii mele mamut, făcut pentru oameni care degustă cafeaua, nu o beau de sete. Dar făr’ de griji că am rezolvat și problema asta (care de fapt nu era o problemă, sunt eu calică)  cu funcția două cești.

Activez funcția două cești, plasez mamutul colorat căt să cuprindă ambele orificii și gata, magia se întamplă.

Cât aștept  ca licoarea zeilor să fie gata – vă zic eu că au greșit prin legende și licoarea zeilor nu-i vinul, ci cafeaua-  privesc cum razele soarelui se strecoară printre nori și dezmorțește ușor Tâmpa.

E o dimineață de sâmbătă superbă, printre primele zile călduroase ale anului, mirosul de cafea îmi trezește viscerele  și deja îmi văd picioarele  bătând poteci abia dezghețate.

Îmi pun două lingurițe de zahăr în cafea și mă așez în balcon să sorb încet din ea în timp ce razele soarelui îmi mângâie  chipul.

Cafeaua, deși într-o cantitate considerabilă, se termină repede. Mă opresc din visat și încep să mă pregătesc de cutreierat paduri. Pregătesc rapid niște haine călduroase și ceva de mancare pentru drum și, evident, mai pun de o cană de cafea, pentru drum.

Cu  rucsacul în spate și cafeaua aburindă în mâini sunt pregătită de drumeție.

Pornesc de la poalele Tâmpei, cu forfota orașului în urmă ma bucur de mirosul de pământ abia desmorțit ce se potrivește perfect cu mirosul de cafea.

Ajung în vârf, acolo sus unde scrie Brașov, îmi scot paturica și cartea din dotare și mă așez la loc de linșite să privesc orașul. Țin termosul în mâini și mă las purtată în gânduri de mirosul  amărui al cafelei amestecat cu mirosul de pădure. E forfotă în jurul meu dar nu-i cea tipică de oraș. Sunt famili ieșite în drumeție și copii râzând, niște câini lăsați liberi din lesă care se bucură de liberate, e forfotă, dar e pace.

Mă apuc de citit și mai iau câte o gură de cafea. La fiecare ridicare a nasului dintre rânduri admir frumusețea Brașovului și mă bucur alături de necunoscuții din jurul meu.

 Aș  vrea să pot să  capturez  mirosul și să îl  duc cu mine acasă, dar știu că nu se poate, și până la următoarea mea ieșire îmi va îmbăta simțurile doar din amintiri.

Ziua aceasta nu a început special în nici un fel , câteva raze de soare, câțiva stropi de cafea, și multă  energie indusă de cafea au transformat o zii  banală în ceva special pentru mine.

De atunci mă tot gândesc cum aș vrea să fiu doar eu, cafeaua și natura.

Articol scris pentru SpringSuperblog 2019!

Doar eu, cafeaua și natura!

Devenim și noi adulți?

Comfortul în locuința mea (chiria mea de fapt) nu-i cel mai sporit.

Mâncăm în sufragerie/dormitor și bucătăria, mica de ea, nu are nici măcar o masă.

Dacă m-ar vedea tata cum stau și mănânc ciorba de pe măsuța de cafea, m-ar certa până la paștele viitor.

Sunt adepta timpului de calitate petrecut cu persoanele dragă iar sărbătorile Pascale bat la ușă, vreau să aduc puțin farmec de familie în casuța asta.

Nimic nu strigă mai tare “sărbătoare” decât persoanele dragi în jurul unei mese încărcată de bunătăți.

Dar eu nu am masă, sau scaune de bucătările, și casa se simte impersonală, cu toate decorațiunile și lumânările parfumate pe care le tot așez  strategic prin dormitor, când merg în bucătărie știu ca nu este casa mea.

Pentru că înainte să încep căutările pentru un set de masă cu scaune trebuie să știu sigur de ce spațiu dispun în bucătările, mă înarmez cu o ruletă și ceva  forță indusă de testosteron ( cunoscut și ca prietenul meu) și încep  permutările în bucătărie.

După mult mutat și calcul la milimetru  ajungem la concluzia -tristă- că nu avem spațiu decât pentru o măsută mică și două scaune.

Nu e cea mai ideală situație și nu o să putem să ne invităm prietenii la masă, dar sunt decisă să fac din spațiul disponibil cel mai indrăgit loc de stat din casă.

Știu că o să fie o căutare  dificilă, iar cel mai dificil lucru o să fie să găsesc un set care să îmi placă absolut și să se și potrivească în spațiul nostru limitat.

Vreau un set rezistent, și după ceva căutări mă hotărăsc să caut un set din MDF, care zicăse e mai rezistent  decât arhicunoscutl PAL.

Bun, știu din ce material vreau să fie, știu ce culoare ar trebuii să aibă, știu că  vreau să aibă un design ultramodern, acum mai trebuie să știu unde să caut.

Mai știu și că ce vreau  nu o să găsesc în magazinele de mobilă suprapopulate, așa că îmi îndrept  atenție spre niște magazine online.

Vă spun sincer, m-am chinuit, și nu m-am chinuit așa doar cu o căutare pe google care îmi recomanda mai sus menționtele dar în variantă online. Am întrebat lume, am acaparat grupuri de facebook ca să ajung și eu într-un final la o recomandare diferită.

Așa ajung să găsesc somproduct, de care m-am indrăgostit absolut și irevocabl de la primele electrocasnice pe care le-am văzut.

Siteul nu m-a dezamăgit -m-a făcut să îmi pară și mai rău că nu dețin o bucătărie cu niște dimensiuni mai acceptabile- și găsesc un set de masă cu scaune pe placul meu.

setul pe care l-am ales

Masa este din MDF laminat negru și picioare metalice, ceea ce ii conferă rezistență în timp.Scaunele au scheletul tot metalic, iar șezutul și spătarul sunt din același MDF laminat negru.

Setul nu vine montat, dar puțină meștesugăreala  ne încântă mereu.

Începe să se simtă mai mult ca acasă și mai puțin ca o chirie. Nu ne putem chema încă prietenii la masă, dar suntem pe drumul cel bun, devenim și noi adulți.

Articol scris pentru SpringSuperBlog 2019!

Devenim și noi adulți?

Aventura sau cum să nu pleci într-un concediu

Vara lui 2018, început de iulie, mai am o zii până la concediu, e Miercuri și eu nu am nici un plan. Aștept cumva să treacă și zilele astea așa cum au trecut toate până acum, și să mă întorc la rutina mea cotidiană.

Mă trezesc cumva buimăcită de la prea multe ore de somn, e joi și eu nu trebuie să merg la muncă. Îmi beau cafeaua de prânz și încerc să gasesc o idee de care să nu mă țin și pentru concediul ăsta. Sunt salvată din gândurile mele de prietenul meu, introducător de idee salvatoare, posesor de jumpsuit roz și mult chef de distracție.

-Hai să plecam la mare!!

-Hai! Dar când?

-Mâine! Scap de la birou și plecăm.

Atât a durat discuția, leneșul din mine nici nu a apucat să motiveze de ce nu e o idee bună și de ce ar trebuii să mai așteptăm puțin, până ne trece.

Am început pregătirile imediat ce mi-am facut și a doua cafea. Primul pas în planul de bătaie: anunță-l pe taică-tău că îi iei mașina. Nu s-a opus prea mult, dar doamne mi-a dat sfaturi.

-Să mergi pe la Fetești că-i mai bine, e drumul mai scurt, nu intri pe autostradă. – ba da, intrii și pe autostradă, și plătești și taxă de pod-

Bagajele le-am făcut rapid: niște toate rochițele, niște tot.

Iulie, vineri, e cald și eu am aer condiționat la macara în mașină. Pregătesc mașina de drum ( a se citii: pun bagajele în portbagaj) și primesc un telefon de la soră-mea.

-Tu, am și eu o rugăminte la tine. Dacă pleci la mare în seara asta nu iei și o cheie de mașina să o lași ? Am un prieten care și-a pierdut cheia și are nevoie de dublură.

-Plec pe la 19, trec imediat sa iau cheia.

Cum și de ce și-a pierdut omul cheia e o altă aventură, dar din păcate nu e a mea să o povestesc.

Mă opresc la soră-mea să iau cheia, fată conștiincioasă iau și datele de contact ale omului, sa nu auzim când ajung.

La 19 suntem îmbarcați și gata de drum, telefoanele încărcate și cafeaua pregătită. Am schimbat treci randuri de papuci și m-am oprit la taică-meu, că nu se simțea accelerație bine( ce nu se simțea bine era capul meu, că accelerația e în formă maximă și acum).

După ce am “reparat” accelerația, părăsim și noi Brașovul.

Și mergem pe drumul vechi, cum mi-a zis tata, că-i rau cu ieșirile de pe autostradă, să nu mă incurc.

Ne oprim în Urziceni la o benzinarie, să luam ceva de mancare și ceva cafea pentru drum, e ora 22, și eu aud un pui de pisică suferin în apropiere.

Mai stam o oră în parcarea benzinăriei în încercarea mea de a prinde mogâldeața. În seara aia alți oameni frumoși i-au oferit o casă, dar prinderea a fost lupta comună.

O luăm din loc fără iubiri cu blăniță, dar amuzați de imagine a cinci oameni maturi in genunchi in jurul unui mașini spunând “pis pis” o jumătate de ceas.

M-a sfătuit taică-meu în legătură cu drumul, dar să îmi zică că nu-i iluminat drumul vechi, și nici prea folosit nu a putut.

Folosim GPSul telefonului pentru indicații, și dacă asta zice că prin bucata asta de câmp trebuie să mergem, pe aici mergem.

Mai îmi vine inima la loc când mai văd o mașină din sens opus, totuși undeva ajungem.

E întuneric beznă, radioul nu mai vrea să prindă altceva înafară de static și telefonul meu stă să se stingă. Îmi atenționez rapid prietenul să ia datele de contact din telefon, să știm unde lăsăm cheia.

Și le i-a dragul de el, și eu il cred pe cuvânt. (Tip: aveți încredere în copilot, dar nu deplină)

GPS-ul nu te “bagă” prin Fetești, înainte de Fetești faci dreapta și ieși pe autostradă ( merci tata). Problema cu GPSul e ca o mai ia razna, și ne zice să facem dreapta, și facem, și ne mai zice o dată sa facem dreapta, și facem. Și ieșim de pe asflat, pe un drum care nu se înfunda (măcar să ne dea un indiciu ca nu suntem pe drumul bun, nu ca terminarea asfaltului nu era un indiciu mai mult decat pertinent). Am mers jumătate de oră pe drumul asta accidentat, am resetat GPS-ul, am oprit, ne-am învartit, am scuturat putin telefonul și nimic. Google maps ne zicea în continuare să mergem înainte. Ne urcăm în mașină și după alte 10 minute în care contestăm GPSul verbal dar facem tot ca el, se trezește și maps să facă recalculare traseu. Ajungem într-un final din nou la drumul principal și nu ne mai oprim pană la taxa de pod. (Tip: plătiți taxa prin sms, si da, poți să o platești si în 24 de h după ce ai trecut podul) Am stat la coadă ? Am stat.

Ajungem în Eforie, nimerim adresa pentru cheie și îi cer prietenului meu telefonul să sun omul cu cheia. Și sun, și sun, și insist ca doar e 3 dimineața și poate nu aude omul, și verific numarul de telefon. Adresa am primit-o într-un mesaj de la persoana în cauză, mesaj care conținea toate datele de contact ale pensiunii. Ce numar credeți ca a luat prietenul meu ? Nu cel pentru cheie.

E 3 dimineața și ne plimbam prin Eforie în cautarea unei prize să îmi încarc telefonul. Găsim una la o benzinărie, afară (Petrom din Eforie, sar’na pentru curent). Ne așezăm pe o bordură și așteptăm. Blestem în gând că nu am echipat și eu mașina cu un încărcător auto, și așa scăpam de păzit borduri prin Eforie. Reușim să predăm cheia și ne îndreptam spre destinația noastră, Vama Veche.

Ajungem în Vamă undeva în jurul orei 4, îmi e somn și singurul lucru la care mă astept e să dorm.

Nu avem cazare, dar asta nu e o problemă, oricum prietenul meu nu avea de gând să mă lase prea mult să îmi trag suflul. Parcăm lângă plajă și plecăm să vedem “unde se întamplă scandalul”.

Ne așezăm pe malul mării și privim răsăritul, cu “Bolero” cântând pe fundal. După câteva ore bune de povestit pe plajă, ne hotărâm să mergem să căutam o cazare.

Problema când pleci în plin sezon la mare, și nu îți rezeri o cameră înainte este că nici nu m-ai găsești.

În graba noastră nu am luat nici macar un cort, măcar daca aș fi avut cârlig de remorcare pentru rulota lui cumnată-meu. – bine, măcar daca aș fi pregătit mașina în vre-un fel-
Hotărâm eroic că dormim în mașină, până la urmă, cât de greu poate să fie.

Deși bancheta din spate se poate rabata și se crează un pat relativ decent, noi nu am putut face asta. Am luat bagaje cu noi pentru o lună, și o cutie portbagaj nu că nu ar fi stricat, ne-ar fi salvat spatele.

În timp ce bagajele primeau tratament VIP, noi ne chinuiam să gasim o poziție în care să amorțim mai puțin.

Serile au fost reci, și diminețile groaznic de calde, nu am reușit în nici o zii să gasim un echilibru pentru îmbrăcăminte.

Dimineața era o fugă în căutarea unei băi, că după o noapte te mai trăznesc și nevoile fiziologice, cu periuța de dinți dupa mine și bani pentru cafea.

Dușurile cu plată erau în capătul celălalt de plajă, și vă spun sincer că nu am prins apa caldă nici măcar o dată.

Am rezistat 4 zile la mare, sau mai bine spus, atât ne-au rezistat bănuții ( și acum sunt de părere că am dat prea mulți lei la toaletă și ca ar trebuii să implementeze un abonament).

Înainte de plecare am adunat toate hainele aruncate prin mașină, și am inspectat dezastrul. Nu era un colțișor al mașinii care să nu fie acoperit integral de nisip.

Prietenul meu se uită îngrozit la dezastru și îmi spune:

-Să ne ierte Dumnezeu, că taică-tău sigur nu ne iartă!

PS: Am aspirat mașina săptămâna trecută, încă mai sunt urme de Vamă.

Articol scris pentru SprinSuperBlog 219

Aventura sau cum să nu pleci într-un concediu

Fără titlu

Pe principiul toate titlurile bune au fost date, toate ideile bune au fost luate.

Bună lume, din nou și iar. Tot scriu cate un articol de revenire în care îmi manifest dorința arzătoare să mai lucrez puțin la partea mea artistică.

Nu mă înțelegeți greșit, scriu. Scriu la licență, scriu la proiecte, în fiecare zii cate ceva, în fiecare zii nu pentru mine (și prin mine nu mă refer la dezvoltarea academică).

A venit timpul din nou, sper eu că pentru mai mult timp de această dată, să îmi scot carnețelele de notițe și pixurile preferate și să scriu.

Dacă-i inspirație, aflați și voi!

Zile cu soare vă doresc!

Articol scris pentru inscrierea în springSuperBlog 2019!

Fără titlu

Ordine-n dezordine

E târziu, dar nu foarte.  Stau pierdută cu ochii în monitor și cateva scotoame își fac apariția în colțul ochiului drept. Mă gândesc la toate minutele pierdute și cate mai am de irosit, dacă le am și nu le-am pierdut pe toate.

Obișuiam să am o părere bunicică despre mine – sau cel puțin despre organizarea mea- dar acum, parcă, este haos total. Nimic nu merge așa cum aș fi vrut , zilele-s prea scurte și nopțile la fel.

Nu mai merge cu organizatul, și îmi propun să profit de fiecare minut de libertate să mai fac și eu ceva pentru bunăstarea sufletului meu. Nu mai scriu mult, cu degetele tremurânde și stângaci, dar macar o fac.

De azi nu mai sunt dezorganizată, e ordine-n dezordine.

 

Articol scris pentru inscrierea in Spring SuperBlog2018!

 

Ordine-n dezordine

Azi…

Ziua aceasta. Ziua aceasta este despre tine suflet drag.  Despre tot ce ai fost și nu renunți să fi. Este despre convingerile și părerile tale puternice, despre tot ce ai vrut să devi și încă nu ți-a reușit.

668cc14d7bb0c590a9132238e8ef1739

Azi nu mai incerc să fug și caut să  te iubesc cu toate defectele tale.

Știu ca îți este greu și ție, că nu mai poți atâta ură și cuvinte goale, că s-au tot luat bucățele din tine  și ai fost lăsat fâșii.

Azi te petecești și îți lingi rănile, azi ești doar tu de mulțumit, iar maine te aștept să ne-ntregim.

Promit ca de data asta să am grijă de tine.

Azi…