Și cum să iți spun eu iubite că te vreau , că te caut?

Și cum să iți spun eu iubite că te vreau , că te caut?

Cum să iti spun că nu îmi mai aduc aminte culoare exactă a ochilor tăi sau mersul tău

legănat, când tu ești tot la ce ma gândesc noaptea?

Îmi bântui visele, existența, iar  lipsa ta mă consumă. Inima îmi bate haotic și parcă plămânii mei au uitat a respira, privirea îmi e goală și îmi pare că zâmbetu-mi a încetat a exista.

Nu știu cum am ajuns aici, pierdută într-o mare de sentimente și gânduri  împrăștiate  peste  tot.

Îmi este dor iubite de îmbrățișările tale calde și sărutările dulci pe frunte, îmi este dor de modul în care iți afundai fața în părul meu roșu și cum îți  pierdeai ușor degetele prin el,

Mi-ai pătruns sufeltul cu ochii tăi căprui, mi-ai năucit simțurile și ai profitat de sufletul meu gol.

Te vreau și te caut în orice străin și refuz să cred că și tu îmi ești străin acum.

Când ne-am înstrăinat așa, când a devenit totul doar o filă din trecut ?

Dragostea nu se termină aici, nu ?

Am nevoie, avem nevoie să știm că nu se termină aici. Că va continua , că va fii mai bine, că fericirea iși va face din nou culcuș in inimile noastre.

Aștept cu nerăbdare ziua în  care o să-ți  pot  uita ochii căprui ce mi-au  dezbrăcat  suflet, privirea  ce  mi-a  străpuns viscerele,  țigara fumată fugar  la cafea și parul tău veșnic dezordonat.

Dar până atunci eu o să fiu mereu aici așteptându- te,  iar tu vei fii în colțișorul tău uitându-mă  cu fiecare  secundă ce trece.

Articol scris pentru inscriere in competiția SuperBlog 2015!