De-ar fi ea toamnă

Cuta aceea simpatică dintre sprâncene, ce se formează  când este vizibil iritată, nu își face prezența astăzi. Razele soarelui  nu îi mai  deranjează retina, are fruntea complet descrețită în timp ce asculță picurii de ploaie ce lovesc frenetic geamul.

Are pielea albă  si o postură demnă, plină de răceală. Dar chipul, chipul îi este cald precum zilele de vară. Părul arămiu îî îmbracă umerii,  buleze roșii, cărnoase se aruciesc intr-un zâmbet timid iar ochii  ciocolatii îți pătrund în suflet și îl incălzesc. Iși arunca privirea pe fereastră și rostește primele vorbe ale dimineții:

“Bună dimineața toamnă, anotimpul meu” Cuvintele îi alunecă ușor pe buze, iar vocea ei melodioasă îmi duce utricula și sacula la extaz.

Se rapid jos din pat, cu o eleganță nemaîntâlnită, frunzele în cadere ar fi geloase pe mișcarile ei fine, pe mișcarea suavă a șoldurilor,ce par a se  mișca pe o melodie  doar de ele auzită.

large_img_925070

Are mintea răvășită precum frunzele toamna, în gănduri este haos și în haine la fel. Își caută cu disperarea pantalonii negri preferați, cu talie înaltă,   și cardiganul crem, alege rapid o cămașă albă din dulap  pe care o bagă cu atenție în pantaloni,  își mută atenția spre porțiunea din dulap rezervată paltoanelor de damă – pentru ca da, dulapul nostru are secțiune separată pentru “gecile mele ponosite si lipsite de eleganță”- . Până să o cunosc nici nu știam că exista și alte tipuri de paltoane înafară de paltoane  de iarnă. Își alege cu migală un palton bej -și nu, nu e un palton de iarna de damă -. e subțire cât să nu îi impovăreze umerii fragili , dar nu destul de subțire încât să lase vantul rece de toamnă să-i pătrundă în oase. Îi scoate părul arămiu și focul din ochii  în evidență, o îmbracă în elegantă și îi face postura sa pară mai rece și calculată.

Nu folosește niciodată pafum, dar nici nu are nevoie. Misterul e parfumul ei preferat. Il poartă cu atât de multă incredere și îți îmbată toate simțurile.

Se încalță fugar cu botinele, negre și ele, și o admir din ușă, în timp ce se împiedică de prag. Este veșnic împiedicată, pierdută în ganduri, și la fel de veșnic încăpățânată, nu renunță la tocuri, chiar daca gleznele ei îi cer cu disperarea asta.

large_img_1116225

Îmi pregătește și mie ghetele de piele, cumparate și alese de ea, pentru că simțul meu estetic spune că ghete sunt si bocancii mei de munte, iar  al ei nu este de acord. Îmi scoate si cea mai puțin ponosită geaca  și  citesc în privirea ei  că toamna asta trec pe paltoane.

 

Găsește mereu un echilibru perfect în hainele pe care le poartă toamna, niciodată prea cald, niciodată prea frig. Vorbește cu tot sufletul de armonia pe care i-o inspiră toamna, de căderea suavă a frunzelor și de mirosul ploii.

Pașește cu șiguranță pe covorul așternut de copaci și se plange din nou că a fost o nedreptate că s-a născut vara, iar  ca toate încercările mele de pană acum de a o convinge că nu are rost să fie suparată pe un anotimp, și aceasta a  dus la același raspuns:

” Tu nu întelegi, nu ai cum. Sunt toamnă-n suflet !”

Articol scris pentru SuperBlog2017!

 

One thought on “De-ar fi ea toamnă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s