Doar eu, cafeaua și natura!

Pare o dimineață ca orice alta, îmi mișc picioarele încă adormite până la bucătărie să îmi pregătesc puțin din elixirul indispensabil  pentru viață și anume o cană zdravănă de cafea.

După mulți ani în care aragazul meu arăta zilnic de parcă îmi făceam cafeaua fără ibric, m-am decis, într-un final, să  caut cele mai bune oferte de electrocasnice. Nu am vrut orice espressor, am vrut ceva oarecum profi, să ma simt la fiecare cană  de parcă aș savura-o la o terasă cochetă din centrul vechi. Magazinul online magNET.ro  m-a vrăjit de la primele răsforiri și tot de acolo mi-am ales și  deșteptătorul metabolic.

Aparatul meu magic și salvatorul fiecărei dimineți este un espressor automat Philips, alimentat cu boabe de cafea, pentru că nimic în lumea asta nu e mai plăcut decat mirosul de cafea proaspăt măcinată. Îmi oferă posibilitatea să setez intensitatea aromei și gradul de măcinare, pentru a obține o cafea fix așa cum vreau eu. Singura problemă pe care am întâmpinat-o a fost cantitatea de cafea preparată, știu că un espresso  atât trebuie să fie, dar îi puțină mă nene, așa pe fundul cănii mele mamut, făcut pentru oameni care degustă cafeaua, nu o beau de sete. Dar făr’ de griji că am rezolvat și problema asta (care de fapt nu era o problemă, sunt eu calică)  cu funcția două cești.

Activez funcția două cești, plasez mamutul colorat căt să cuprindă ambele orificii și gata, magia se întamplă.

Cât aștept  ca licoarea zeilor să fie gata – vă zic eu că au greșit prin legende și licoarea zeilor nu-i vinul, ci cafeaua-  privesc cum razele soarelui se strecoară printre nori și dezmorțește ușor Tâmpa.

E o dimineață de sâmbătă superbă, printre primele zile călduroase ale anului, mirosul de cafea îmi trezește viscerele  și deja îmi văd picioarele  bătând poteci abia dezghețate.

Îmi pun două lingurițe de zahăr în cafea și mă așez în balcon să sorb încet din ea în timp ce razele soarelui îmi mângâie  chipul.

Cafeaua, deși într-o cantitate considerabilă, se termină repede. Mă opresc din visat și încep să mă pregătesc de cutreierat paduri. Pregătesc rapid niște haine călduroase și ceva de mancare pentru drum și, evident, mai pun de o cană de cafea, pentru drum.

Cu  rucsacul în spate și cafeaua aburindă în mâini sunt pregătită de drumeție.

Pornesc de la poalele Tâmpei, cu forfota orașului în urmă ma bucur de mirosul de pământ abia desmorțit ce se potrivește perfect cu mirosul de cafea.

Ajung în vârf, acolo sus unde scrie Brașov, îmi scot paturica și cartea din dotare și mă așez la loc de linșite să privesc orașul. Țin termosul în mâini și mă las purtată în gânduri de mirosul  amărui al cafelei amestecat cu mirosul de pădure. E forfotă în jurul meu dar nu-i cea tipică de oraș. Sunt famili ieșite în drumeție și copii râzând, niște câini lăsați liberi din lesă care se bucură de liberate, e forfotă, dar e pace.

Mă apuc de citit și mai iau câte o gură de cafea. La fiecare ridicare a nasului dintre rânduri admir frumusețea Brașovului și mă bucur alături de necunoscuții din jurul meu.

 Aș  vrea să pot să  capturez  mirosul și să îl  duc cu mine acasă, dar știu că nu se poate, și până la următoarea mea ieșire îmi va îmbăta simțurile doar din amintiri.

Ziua aceasta nu a început special în nici un fel , câteva raze de soare, câțiva stropi de cafea, și multă  energie indusă de cafea au transformat o zii  banală în ceva special pentru mine.

De atunci mă tot gândesc cum aș vrea să fiu doar eu, cafeaua și natura.

Articol scris pentru SpringSuperblog 2019!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s