Colțișor de rai, aproape de munte.

Colțișor de rai, aproape de munte.

Iubesc marea aproape la fel de mult pe cât iubesc muntele, dar dacă îmi imaginez restul existentei, n-am nisip întredegete și nici miros de mare în nări.

Când mă gandesc la diminețile prefecte,  sunt înconjurată de pădure, cu o cafea aburindă în mâini și miros de rouă pe brazi.

Căsuța mea perfectă, colțișorul meu de rai, se află deci în Brașov, nu prea aproape de centrul orașului,  să fie mai multă pădure, și mai puțini oameni.

Nu-i chiar așa ușor să găsești lotul perfect de pămînt în Brașov, mai ales la un pret rezonabil. Și abia  când în sfarșit l-am găsit mi-am dat seama ca asta a fost de fapt cea mai mică problema a mea.

 Când vrei să ai casa ami departe de umanitate,  sunt câteva obstacole  mai greu de depășit.  Nu avem curent, nu avem gaz, nu avem canalizare, ce mai , nici măcar un drum corespunzător nu avem, dar nimic din toate aceastea nu ne oprește să ne finalizăm visul.

Pământul îl avem, utilitățile sunt și ele pe drum, iar în curând începem construcția.

Geometric vorbind, nu știu ce structura v-a avea casă, pentru că încă suntem în cautarea formei perfecte, și prin suntem ma refer că soțul meu se ocupa de  arhitectura clădiri, eu mă găndesc   mai mult la cum vreau sa fie cromatic, și la elementele decorative.

Gardul care  înconjoară proprietatea este din piatră naturală, neagră. Casa e se află la o distanță considerabilă de poartă,  drumul până la casă este din pavaj, destul de lat cât pentru o mașină ,  ghidat de copaci înalți.

Tencuiala decorativă  a case este, da a-ți ghicit, tot neagră. Un mic rai gotic inconjurată de verdeață.

Geamurile casei sunt mari, să pot să ma bucur oricând de peisajul minunat ce mă înconjoară.

Curtea este amenajată special pentru a acomoda câini, deci fără flori dragute care să aducă  o pată de culoare, dar o grămadă de spatiu pentru ei să alerge și să sape nestingheriți.

Pe lângă ușa de la intrare  se află încă o ușă, mai mică și automată, pentru prietenii noștrii blănoși, să abiă oricând access la un loc uscat și calduros.

Bucătăria casei am descris-o într-un articol anteriror, dar cred că s-a înteles până acum ca am o afinitate pentru  negru.

Negrul mi se pare nedreptăți pentru ca nu este considerat culoare. Este brut și impunător, cu o elegantă aparte.

Livingul, care este legat de bucătăria, are peretele opus complet din geamuri, de la podea până la tavan, care se pot deschide  și transformă o cameră închisă intr-un  spatiu complet conecatat cu natura.

În zilele ploioase să stau pe fotoliu cu un ceai cald citind o carte,  auzind picăturile cum lovesc geamurile, iar în zilele călduroase să pot să deschid geamurile și să las razele soarelui să încălzească direct livingul, în timp ce îmi beau cafeaua aburindă  inconjurată de miros de brad, de blănoșii care aleargă fericiși în curte și de sunetul vântului printre copaci.

Să-mi construiesc casa de vis nu e ușor, și stiu că am nevoie de tot ajutorul din lume, mai ales când vine vorba de găsit materiale de construcții  de toate felurile, de calitate, rapid, și cel mai imporatant ieftin.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020!

Asta nu-i povestea mea.

Nu-i povestea mea, este a tatălui meu. Se încadrează oare în categoria “Experiențe dezvoltare personală ?”Probabil că da.

Mai, 13, 2017, așteptam să intre bursa, țin minte și acum cu câtă mandrie se uita tata la mine.

Doar că viața nu te lasă să te bucuri așa ușor, și din omeni fericiți  am ajuns niște oameni  triști,sprijiniți de un perete pe secția de A.T.I.

Până la secția de A.T.I e prea mult de povestit, dar cert este că nu am plecat spre urgențe gândindu-ne că vom ajunge acolo.

Mi-am vazut tatăl pe un pat de spital, inconștient, și mi s-a năruit existența. Până atunci n-am urlat spre cer cu ură, n-am simțit durere și neputință mai mare. Toată experiența m-a învățat doar ce-i suferința, dar tata mi-a dat adevăratele lecții.

M-a invățat ce înseamna cu adevărat să nu fii egoist. Abia trezit din comă, dizartric și încă conectat la aparate s-a uitat la mine și mi-a zâmbit, articulând greu “Sunt bine. Tu să mergi la examen! Tu sa fii bine!”

În toată suferința lui nu a uitat o clipă că soră-mea trebuie să își prezinte lucrarea de licență, și nu el era important atunci, noi eram.

M-a învățat ce înseamnă să fi incăpățânat. Că n-a lăsat o comă și nici o hemoragie intra craniană să-l doboare. A ieșit din comă, și tot ce voia era să vină acasă, să ne facă de mâncare, nu să aibă grijă de el ci să aibă grijă de noi.

Mi-a demonstrat că bucuria pură vine din lucruri mărunte, cum ar fii să simți razele soarelui mângaindu-ți fața după mult timp. A zâmbit așa cum nu l-am mai văzut de mult, și am zâmbit și eu, pentru simplul fapt că există.

A trecut peste toate acestea ca un erou, dar am zis mai sus, că viața nu te lasă mereu să fii fericit, iar 3 luni mai târziu eram din nou în spital, alături de el, încercând să salvăm un picior care i-a adus doar durere.

3 luni de nopți nedormite, de durere și chin. 3 luni  de pansat și mai mult chin. Luni în care a plâns singur nopțile să nu-l vedem, iar în timpul zilei avea grijă de nevoile noastre, ca un erou.

Nu au reușit să îi salveze piciorul, iar de ziua mea a dormit fără durere, pentru prima dată în mult timp.

N-a lăsat viața să îl doboare și i-a demonstrat că el poate, orice i-ar arunca în cale.Și a mers la cumpăraturi la o saptămână dupa amputație, a făcut (și face) de mâncare, și curățenie și de toate.

Ne-a învățat și pe noi să luptam, și să nu ne lăsam doborâte. Ne-a demonstrat că se poate, oricât de grea și de amară este viața.

Toată viața i-a plăcut să conducă, și nu s-a lăsat  până nu a reușit să o facă din nou. La un volanul unei mașini modificată special pentru  condiția lui.

Viața nu a fost ușoară cu el, dar el conduce.

N-ea învățat că orice ai face, viața este furnizorul tău de experiențe, să le transformi în cele mai formidabile experiențe ține doar de tine.

Și nu renunț la viață tată, oricât de amară ar fii, pentru că tu m-ai învățat să nu o fac.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2020!

Casă nouă, pânză goală.

M-am mutat la casă nouă, unde pereții-s nevopsiți, bucătăria nu-i amenajată și tot ce am sunt: un pat, un cablu de net și un trafalet. 

Începând de astăzi, toată casa îmi este pânză goală,  de pictură, perfectă pentru mâinile mele dibace, de  artist in devenire. 

Îmi petrect majoritatea timpului în bucătărie, și nu pentru că sunt femeie, ci pentru că îmi place să mănânc, deci incontestabil,  în ea vreau să investesc, pentru moment, cel mai mult timp și simț artistic.

Nu-s nici designer, nici un home deco influancer de meserie, dar știu ce îmi place și ce asteptări am de la bucătăria mea.

Sunt nostalgica absolută, și nimic nu îmi gâdilă neuronii mai bine decât articolele moderne  realizate special pentru a arăta vintage.

Bucătăria mea este mare, spațioasă – aici se regăsesc ceva influențe post traumatice de la  trăitul in garsonieră- cu multe spațiu de depozitare.

Îmi amintesca mobila veche de acasă, din lemn masiv și cu model în relief, iar  creierul meu începe să se descarce electric  necontrolat, deranjând piticul obsesiv ce aranja nestingherit, în ordine alfabetică, cele mai noi întamplări din viața mea,și incepe să îmi țipe în temporal.“ Exact așa să fie mobila, exact așa. Dar nouă. Nouă!”

Nu pot să îmi ignor piticul obsesiv, că doar cu el trebuie să trăiesc toată viața, așa că îmi închid ochii și îmi imaginez bucătăria perfectă.

Din hol poți să intrii direct în bucătărie, printr-o arcadă patrată, cu unghiuri perfecte.

Peretele din dreapta al boltei, dinspre bucătărie, este vopsit cu vopsea neagră, de tablă, ca să am  la îndemână unde să scriu tot ce trebuie făcut și reamintit.

Bucătăria este open space, separată de living de o insulă  ce servește si pe post de bar.

Inslua nu are nici un echipament super sofisticat, sau orice apart de gătit atașat. E pur și simplu pentru pregătit mancarea și pentru a servii  băuturi pregătite cu grijă.

În dreapta insulei se află un frigider  dublu , șă nu mai fiu nevoită să fac calcul numeric complicat ca să pot să bag toate perisabilele.

În partea opusă frigiderului sunt 2 cuptoare electrice,  cu același aspect vintage nou, incorporate în mobilă.

Mobila este în formă de u, iar în mijlocul peretelui opus insulei se află un geam mare, prin care se strecoara  timide razele de soare și hrănesc puțin cele două plante pe care uit mereu să le ud. Sub geam se află o plită Franke cu 5 ochiuri.

Bucătăria este echipată demn de un Chef patissier.

Blatul este din granit negru, mat, întrerupt de chiuvetă, și ea tot neagră, asortată cu o baterie Franke, la fel de neagră, la fel de mată.

Mobila este de un Gri de Payne, până la tavan, cu mânere negre, și dulapuri spațioase, cu model  în relief.

Toate  marginile mobilei sunt alineate perfect. Nici un sertar mai sus, nici un mâner mai strâmb. Totul este calculat la milimetru, și este aranjat într-o armonie perfectă.

Menta de la geam aduce un strop de culoare camerei, asta dacă nu uit să o  mai ud  și ajunge același gri ca și mobila.

Să am toata casa drept pânză de pictură goală a fost mereu un vis. Acum trebuie doar să mai lucrez la  talentul de designer.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2020.

Primăvară în online

Voiam să scriu despre soare și flori, și dimineți reușite de început de primăvară, despre cât de mult mă bucură vremea călduroasă și de faptul că pot să mă gandesc din nou la sandale.

Dar, pentru că nimic nu merge exact cum am plănuit, ninge, iar în loc de sandale îmi redresez gândurile spre ghetuțe, mă uit încruntată pe geam și mă întorc la păturica mea pufoasă și la ceaiul de mere.

Martie zice “ce!?” Eu zic “ce!?” Șoc. Groază.

Șoc.

Spring SuperBlog, vestitor al primăverii, e aici !

Hai! Vreme, că poți și tu!

Articol scris pentru înscrierea in Spring SuperBlog 2020!

Control+S

Omenii sunt niște ființe sociale. Iubim să interacționăm și să fim înconjurați de cât mai mulți prieteni. Vrem diversitate și reușim să ne facem prieteni în cele mai intricate sau simple metode.

Dar știți cum mi-am dat seama că oamenii nu sunt făcuți să stea într-o spațiu restrâns, pentru mai mult timp, cu alți oameni?

Iei una bucată garsonieră, pui în ea doi oameni care  se cunosc  și se iubesc  (vai cât se iubesc ) dar care au lucruri total diferite de făcut sau care vor să facă lucruri total diferite.

Eu? Trebuie să scriu la licență.

El? Vrea să se joace pe PC.

Eu? Vreau liniște deplină.

El? Vrea să audă cum decurge bătălia din joc, să își audă coechipierii.

Și aici îmi dau seama cât de importantă este tehnologia la tine acasă.

  Vrei să auzi ce se discuta  în joc, sau pur și simplu  vrei să asculți melodia aia făină? Un Headset te salvează. Se întoarce puțin roată, acum eu sunt liniștită , și pe el îl dor urechile.

Dar liniștea nu durează prea mult.

Sunt momentele acelea când faci ceva de care chiar nu ai chef, și nu este vorba de faptul că nu poți, este  vorba de faptul că   din tine începe să iasă copilul cu ADHD, și orice  este mai interesant decât lucru acesta de care tu chiar  nu ai răbdare în acest moment ( aka licență/ învățat) și ești distras de orice  sunet mărunt.

Eu? Disperată de sunetul tastelor.

El? În mijlocul bătăliei, le apasă și mai tare, parcă intenționat

Eu? Nu mai poate să audă click-ul mouseului.

El? Apasă și mai frenetic pentru a câștigă.

Eu? Îi aruncă o pernă în cap.

Tot eu mă simte prost și comand niște periferice Pc de gaming  mai silențioase.

Și când zic că toate probleme mele  s-au terminat?

Scârțâie scaunul.

Și cum nimic în lumea asta nu e mai ușor de distras decât un om care încearcă să învețe, caut și un scaun de gaming potrivit,  care nu o să facă precum un șoarece prins în cușcă.

Nu am scris foarte mult la licență,  “pentru că nu am avut liniște”, iar faptul că am pierdut jumătate de zi căutând produse mai silențioase pentru a le înlocuii producătorii de decibeli, nu a avut nimic de a face cu acest lucru . Dar nu sunt îngrijorată,  mâine voi avea parte de liniștea pe care mi-o doresc și o să fac treabă  cât pentru două zile.

Când nu ai chef parcă și universul se aliniază cu tine,  produce  numai situații care mă  scot din focus, îmi supra încinge laptopul, și își dă shot down fără ca eu să fii apăsat o dată pe control+s în ultima oră.  Din nou. Nu e vină mea că nu a cumpărat un cooling pad, universul este de vină. Accesorii laptop ? Mai bine spus accesorii fără laptop.

Cu laptop, fără laptop. Hard diskul extern are fix aceleași informații.

Și mă gândesc cum ar fi fost, dacă toate astea se întâmplau fără tehnologie.

Licență fără laptop sau PC? Să stai să cauți manual toate informațiile fără să poți să dai un control F ?

Muzică fără căști? Informații fără back up ? Să fiu nevoită să iau totul de la început ?

Nu știu cum au reușit ai mei. Dar eu una nu aș putea fără tehnologie.

Control S.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Viața trebuie trăită din circuit în circuit.

Câte zile de concediu are un om ?

În mod normal 21, dar eu sunt mai specială așa că am doar 20. Ceea ce înseamnă că am fix o luna de călătorit.

Când ai așa de puține zile de concediu începi să te gândești mai bine la   locurile pe care vrei să le vizitezi, nu știi exact unde , dar știi că vrei să fie multe.

Aș putea spune că  am nevoie să știu unde merg ca să pot să mă pregătesc exemplar, dar sunt câteva lucruri imperative pentru orice călătorie.

   – o pereche de papuci bună, rezistență și confortabilă, potrivită pentru plimbări lungi pe jos

   – pastile, pentru de toate.

    -un ghiozdan bun și încăpător

    -să verific când expiră pașaportul ( sau să îți faci pașaport)

    -Mai bine verific toate actele cu ocazia asta, să fiu sigură.

    -Mă pierd puțin printre acte și uit de ce am început să caut prin ele

   – Găsesc pașaportul și îmi aduc aminte

Listă cu lucruri imperative? Bifat.

Acum, ce colțișor al pământului vreau să vizitez ?

– Ador să călătoresc, și nimic nu îmi place mai mult în lumea această decât să călătoresc alături de G., izgonitorul meu de insecte, protector al nopții , hrănitor al pisici, deșteptător al dimineții și cel mai important dintre toate, iubirea vieții mele.

Extrapolez mental de la o destinație la alta: Marele zid Chinezec,  Machu Pichu, Rio de Janeiro, Carnavalul de la Rio,  Misterele May așilor .

Nu îl las pe G. să răspundă, niciodată nu o fac.  Să îmi aud ideile în afara minții mele mă ajută să iau o decizie.

Știi ce vreau G. ? Vreau ceva exotic și educativ. Vreau să vedem toată lumea împreună, să învățăm despre fiecare civilizație.

Sigur, pot să găsesc circuite culturale Christian Tour și să vizitez Palatul Schonnbrunn  sau Cartierul Muzeelor și fără plus 1, dar nu, parcă Tour Eiffel își pierde din grandoare fără dragoste. Și cum să vizitezi muzeul Luvru  singur când cea mai mare artă este dragoste?Și chiar dacă pot . De ce aș face-o?

Dar de ce vorbesc eu de Viena și Paris? Acestea nu-s exotice. Ce mi-a făcut G., mi te-ai strecurat mișelește printre gânduri.

-Nu,  nu ,  facem cum am zis eu, mergem undeva Exotic. Ce? Poate nu poți să vezi Viena într-o zi, dar  e sigur îți este mai ușor să ajungi în Viena sau Paris într-un weekend decât îți este să ajungi în Peru sau Brazilia.

G. tace și se uită puțin încruntat la mine , cred că până acum am vorbit doar în gând.

-Adică nu insinuez nimic, dar e vorba doar de practicabilitate aici. Ce vreau să spun de fapt e că eu sunt doar foarte practică.

-Sigur, ești doar foarte practică.

-Nu G., nu o spune așa de parcă ai insinua că sunt  pretențioasă.Hai că m-ai supărat.

– Hai că am văzut eu ceva, circuite exotice Christian Tour parcă se numea, sigur găsești ceva acolo. Practic.

Accesez rapid linkul să nu care cumva să se  gândească prea mult G. și să își dea seama ce a făcut.

Mi s-au mărit ochii de uimire când am văzut ce minunății de excursii oferă oamenii aceștia.

Misterele incașilor, o excursie de 8 zile, în care  vizităm valea sacră Incașă  din Urubamba și Machu Pichu – mereu mi-am dorit să văd Machu Pichu- și un tur al orașului Cusco.

Sau un tur al frumosului oraș Buenos Aires, să ne plimbam pe La Boca unde zică-se s-a dansat Tango prima dată. Și o escapadă în Rio de Janeiro, și dacă mă organizez destul de bine prindem carnavalul, să urcăm împreună pe  Muntele Corcovado  pentru a vedea statuia lui Iisus Hristos.

Nici Mexic nu sună rău , o călătorie în Cacun, descoperind puțin din misterele mayașilor.

Așa de multe locuri de vizitat, atât de puțin timp.

Știu că asta vreau să fac cu tot concediul meu, să merg din circuit în circuit, din Peru  în Argentina după care în Brazilia  și să închei cu o escapadă în Mexic.

Viața trebuie trăită din circuit în circuit. Și sunt sigură  că și G. este de acord cu mine.

Articol scris pentru Superblog2019!

Dacă la a doua nu tremuri, nu ai făcut-o cum trebuie.

Sunt o mare băutoare de cafea, și vă pot povestii cum am ajuns, într-un final , să  găsesc un  barista  potrivit nevoilor mele. 

Totul a început într-o dimineață ploioasă, așa cum sunt în general zilele prin Brașov, când am dat pentru a mia oară cafeaua în foc, pentru că o făceam pe stil vechi , la ibric. Și după mulți ani de spălat aragazul doar pentru că am vrut o binemeritată gură de cafea, m-am decis să-mi cumpăr un espressor. 

Dar, pentru că totuși o  facem românește, remunerație mică, buget mic, am ales un espressor nu foarte scump ( chiar deloc) , care și-a făcut treaba fix pentru câți bani am dat pe el, mai deloc.  

Nu știu cum vă împărțiți voi ziua, dar știu sigur că a mea se împarte în cafele.

Prima cafea, și cea mai importantă este cea de dimineață. Prima cafea nu se bea cu prietenii, sau cu familia și nici cu persoana iubită. Se bea acoperită de o pătură pufoasă, cu părul încă ciufulit, ochii încercănați și căscând ușor. 

Înainte de prima cafea sunt interzise: interacțiunile sociale , deciziile  importante și gânditul

Prima cafea trebuie să fie neagră, puternică și preparată din boabe proaspete, să -mi trezească puțin simțul olfactiv  în așteptarea  elixirului de energie. 

 Cea de-a doua cafea, se servește la maxim 30 de minute după   prima ( pentru că trebuie să îți ții corpul alert), doar că de data aceasta cu spumă de lapte fină cu LatteGo, cum numai espressor automat Philips  mi-a oferit până acum.  Ajustează cantitatea de cafea și de lapte, puțin lapte , și puțin mai multă cafea,. Și îmi îmbăt simțurile pentru  încă câteva ore.  Și dacă  la a două cafea nu tremuri puțin, eu zic că nu ai făcut-o cum trebuie, și  mai trebuie să mai reduci cantitatea de lapte. 

Cea de-a treia cafea, se bea la ora 14,  la câteva minute după masă. Pentru că știm cu toți  de somnul ce se strecoară mișelește după câteva îmbucături,  Cafea numărul trei se servește și ea tare, dar preparată  cu ajutorul unui alt  program de această  dată, pentru că am la dispoziție o varietate de cafele,  îmi pregătesc un Americano. 

Cea de-a patra cafea, se servește aproape de ora 16, când muncă te-a ostenit,  și simți că nu mai faci față. Am găsit că un americano nu-i cel mai potrivit , și nici un espressor nu prea te ajută să dormi, așa că cel mai potrivit pentru o ora aproape târzie,  este un cappuccino , de  această  dată cu ceva mai mult lapte și mai puțină cafea,  să-i dăm și minții timp de odihnă. 

Pentru atât de multe cafele pe zi, ai nevoie de un espressor pe măsură. Unul pe care nu trebuie să îl decalcifiezi săptămânal ( pentru că ești totuși un om ocupat, și doar nu o să renunți la o cafea  din cele de peste zi pentru a  curăța aparatul ), un espressor cu un  filtru de apă AquaClean , care  îți oferă  până la 5.000 de cafele fără bătăi de cap . 

Toate informațiile  legate de  practicabilitatea și specificațiile celui mai bun espressor  la doar un click distanță, din comoditatea păturicii mele și a părului ciufulit , pe magazinul online magNET.ro

Cafeaua nu a fost niciodată mai bună și mai ușor de preparat, îmi oferă  personalizare la o atingere de buton, după fiecare dispoziție a mea și  mă face să mai  vreau să  adaug o cafea  printre   cele mai importante mese ale zilei.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Ce încape într-un bagaj de mână?

Mă consider de fel  ca fiind un om cu un spirit organizatoric foarte bine definit, pregătită pentru orice situație neprevăzută. 

Tocmai   din acest motiv am acum toate hainele scoase din dulap, pregătite din împachetat, așezate în ordine cromatică ( că sunt organizată de aia). Ce mai, sunt un as în pregătirea pentru city break-uri. Nici nu știu de  ce m-am mai chinuit să caut trolere ieftine, puteam să pun niște roți la șifonier și îmi rezolvam toate problemele. 

Mai trec o dată prin toate hainele, încercând să  mai sortez din ele, știți voi , să aleg doar strictul necesar. Dar nimeni nu îmi poate spune că    nu am nevoie cel puțin 3 trolere de călătorie ( dacă tu spui asta înseamnă că ești în ultima parte a împachetat ului,  și anume cea a trezitului la realitate). 

Nu mă simt pregătită să mă despart de mai mult de o treime din garderoba mea. Pur și simplu nu sunt pregătită. Cum să-mi abandonez hainele acasă când aș putea să le las abandonate în troler ( pentru că, serios vorbind, știm cu toții că nimeni nu trece prin toate hainele pe care le ia într-o călătorie).

Călătoresc low cost, și pentru că sunt un român autentic, nu mi-am făcut check-in-ul în avans, pentru că trebuie să plătești extra pentru a îți alege scaunul, și eu n-am nevoie de  loc special nici de spațiu mai mult la picioare, și cu genunchii la piept îmi e bine. 

Dacă mă gândesc mai bine economisesc chiar mai mult. Dacă stau cu genunchii la piept îmi găsesc greu o poziție comodă ( sau cât de comodă se poate în circumstanțele date), dacă mi-am găsit poziția nu vreau să mă mai mișc știind cât de greu m-am poziționat, deci nu trebuie sa merg la toaletă, ca să nu merg la toaletă nu pot să beau apă, dacă nu pot să beau apă nu o să cumpăr apă. Cât despre mâncat. Cine poate să mănânce cu genunchii la piept ? Tu ? Dubiosule ! 

Îmi fac check-in-ul , îmi aflu locul din avion, fac o cruce și mă rog că nu-i în dreptul aripii (   știu ca e legendă, dar trebuie să te și uiți la ea. De ce să o fac când linia aeriană mă poate surprinde). 

V-am spus ce organizată sunt? Mai sunt 6 ore pană la decolare și eu mai am doar de făcut bagajul. 

Cumva, prin multă putere lăuntrică, reușesc să restrâng dramatic numărul hainelor pe care  le voi lua cu mine. Acum mai trebuie doar să găsesc o modalitate prin care le pot înghesuii în trolerul de 55x40x20. Dacă voi reușiți să vă încadrați în limita asta de dimensiune absurdă ,bravo vouă, eu trebuie să plec în călătorie fără papuci de schimb.

Mai renunț la doua perechi de pantaloni și cred că sunt gata,  îl închid pe stil vechi ( nu, nu îl leg cu sfoară, deși mă tentează), așezându-mă  pe el și trăgând de fermoar. No uite că și kilogramele în plus sunt bune la ceva. 

Cumva, de la atâta organizare, reușesc să ajung la aeroport  la timp. Trec cu bagajul fără probleme, și fără să plătesc alte costuri surpriză, specifice pentru low cost, dacă bagajul de mână nu încape în “măsurător”.

Ce îmi displace absolut la companiile low cost este că geanta/ poșeta este considerată un alt bagaj de mână. Oamenii aceştia chiar se așteaptă ca poșeta unui femei să încapă într-un troler?

Deci: Ce încape într-un bagaj de mână? Nu este destul.

Sunt pregătită de îmbarcare. Acum doar să îmi aduc aminte care era poarta. 

Dar  asta este altă poveste, despre cât de atentă sunt.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Super mașină, pentru oameni supersonici

Sunt eu oare pregătită de oportunitatea existenței mele?

Cum nici o aventură nu  este perfectă fără muzica, îl am în dreapta mea  drept copilot  pe Freddy, alături de care încerc eu astăzi să sparg bariera sunetului. Pentru că avem spirit civic,  spargem bariera sunetului cu  muzică bună și la volanul unei  mașini  care întoarce priviri și dă hormonii peste cap. Cu  linii frumos sculptate, ce îmbunătățesc aerodinamica, menite să  ofere mașinii o manevrabilitate și stabilitate crescută, îmbrăcată frumos într-o haină neagră ,  mașina aceasta are forme de-a dreptul obscene,  mă simt în față ei ca în față unei femei care dorește  să mă cucerească. Doar că, spre deosebire de femei, Honda Civic este de vânzare.

 Sub  capota din aluminiu  care nu adaugă greutate inutilă, se află mândru  motorul cu patru cilindri VTEC TURBO,  care ajunge la o putere maximă de 320 CP și un cuplu de 400 Nm, ideal pentru pasionații de  viteză și senzații tari.

Scaunele au un design perfect, de  mașină sport , ce se mulează ideal pe spatele  meu.  Inspectez habitaclul cu atenție, îmi plimb degetele sfioase  peste schimbătorul  de viteze din aluminiu, și îmi imaginez cu trec ușor prin toate  cele 6 trepte de viteză.

Freddy se conectează la sistemul  audio cu ecran tactil de 7” Honda CONNECT și își pregătește negativul, nu  plănuim să ne folosim și de  sistemul de navigație încorporat,   astăzi  ne aflăm în cursa libertății,  pe circuitul de la Nurburgring , și încep să înțeleg că pentru mașini nu-i pasiune, e iubire pură.

Freddy cântă despre eliberare, iar eu analizez Honda Civic Type R   care oferă trei  moduri de conducere: Comfort, Sport și +R, care este orientat spre pilotaj. Cel mai potrivit pentru călătoria noastră spre Marte este + R.  Modulul +R   stabilizează direcția , modifica control tracțiunii și  răspunsul accelerației. În 5.8 secunde atingem viteza de 100 de km / h,  și ne  simțim de parcă am călătorii  cu viteza luminii .

Dacă Honda type R ar avea  un imn, Don’t stop me now de la Queen ar fi cea mai potrivită, cântată de copilotul meu de încredere, care-mi încântă lobul  temporal pe tot parcursul aventurii.

Mai multă viteză. Spatele mi se înfundă  mai puternic în scaun cu fiecare apăsare mai puternică a  accelerației.

Freddy din dreapta se bucură de călătoria vieții  mele  și îmi  cântă  “don’t stop me now”. Și mă simt invincibilă, cu muzică bună în timpane și pulsul crescut de la adrenalină.

Prima tură  ne învață să  ne lăsăm  pradă adrenalinei, și dacă până acum nu am simțit că pot face orice, la volanul acestei mașini așa mă  simt. Viteza  mă eliberează, și mașina aceasta mă  menține atât de bine în siguranță, în timp ce eu mai gust o dată din dulcele gust al libertății.

A două tură ne învață cât de ușor poți să te obișnuiești cu confortul și cât de ușor poți  devenii  dependent de adrenalină. Simt  cum adrenalina îmi curge prin vene în timp ce  cu degetele strâng mai tare de volan, nu din nesiguranță, știu deja că sistemul de direcție al mașinii este impecabil, îl strâng de entuziasm , parcă  din ce în ce mai tare când depozitele de dopamină încep să mi se elibereze în creier.

3 din 5: Nu vreau  să se termine. Freddy cântă despre eliberarea și eu o simt. Simt fiecare lanț  al ordinarului frângându-se,  în timp ce  piciorul îmi este  statornic pe accelerație.

Penultima cursă: Încep  să mă bucur de fiecare curbă, fiecare mișcare ușoară în scaun  în anticiparea unui  viraj mai strâns. Zâmbesc, larg, eman fericire, putere. Freddy zâmbește și el, fiecare viraj mai strâns îi provoacă o schimbare de notă, dar nu își pierde ritmul.

5: vreau să accelerez mai tare, mai mult. Să îmi fac posibilă călătoria spre marte , în timp ce  Freddy îmi spune cum   sfidăm legile fizicii. Devenim una cu mașina, suntem și noi un model Honda.

Nimic nu mă mai poate oprii!

Stop!  Până și frânatul cu  mașina aceasta  este o experiență unică, cu prize de aer pentru răcirea frânelor.Precum  toate modelele Honda, și aceasta este bazată pe siguranță,  escortată de sistemul  Honda SENSING format din sistem de avertizare a coliziunilor frontale,  sistem de asistare a menținerii benzii de circulație  și recunoașterea semnelor de circulație .

Coborâm din mașină. Genunchii îmi tremură ușor și palmele îmi sunt asudate. Vocea lui Freddy nu și-a pierdut din sonoritate, și pare pregătit să mai facă asta încă odată. Sunt fericită

Cursa aceasta m-a eliberat de frici și dopamină. Mi-a dat să gust  puțin din libertatea pe care o posedă , și mi-a descătușat simțurile în fața adrenalinei.

Îmi întorc privirea  spre Freddy, camaradul meu  de libertate. Nu am atins încă viteza luminii, și nici nu am transformat mașina într-o rachetă spre Marte, dar fiecare kilometru pe oră în plus ne-a adus mai aproape, ne-a făcut supersonici.

  Honda România oferă o super mașină, pentru oameni supersonici.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Hainele nu-s modă, sunt stil!

Să fiu sinceră absolut, nu-s mare fan modă, dar sunt mare fan haine. Știu, știu , puțin cam contradictoriu. Viața mea e o constantă contradicție, așa cum ador câinii dar am o pisică ( sau mă are ea pe mine, încă dezbatem acest subiect), cum iubesc aspectul natural dar am lunar părul o altă culoare. 

Și, ca să fiu și mai sinceră , ador moda, cu tot ce are ea mai frumos. Îmi plac fustele creion și cloș, ajustate frumos în talie, bluze cu decolteu bardot sau barcă, care evidențiază atât de frumos claviculele. Îmi plac elementele  modei ce duc feminitatea  la absolut.

Dar moda de acum ? Cu geci matlasate ce mă duc cu gândul la ușa din anii ‘90 a unui vecin, de un gri metalizat, de parcă toată lumea se pregătește de o răpire extraterestră ( Nu, pe bune, știți voi ceva  și eu nu știu ? Să îmi cumpăr și eu o ușă, pardon geacă, de genul ?) . Să îți iei  o geacă  ca aceasta în defavoarea  paltonului e un sacrilegiu adus modei.

Fără formă și personalitate, din materiale ieftine, de duzină. Cu greu mai găsești un  palton de calitatea, o geantă sau o pereche de botine  satisfăcătoare.

Înțeleg că dragostea mea pentru moda anilor 50 nu poate fii mulțumită, dar care-i treaba cu  moda asta a jeanșilor de se termină deasupra gleznelor. Trecem peste faptul că avantajează un singur tip de corp, anume înalt și zvelt, îți e frig mereu la glezne. Dacă ești împăcată cu gândul de ați fii frig, poartă o fustă. Artă de un milion de ori mai bine,  este cel mai versatil obiect vestimentar, și cea mai bună parte când te axezi pe fuste este că chiar ai nevoie de perechea aia noua de pantofi şi geanta aia nouă.

 Și hai , treacă de la mine,   accept de  ce vor femeile   jeanși din aceștia  de se termină deasupra gleznelor ( nu prea le înțeleg , și le  judec de ciudă că poate lor nu le e frig la glezne) , dar modă s-a extins, și atinge acum  și sexul masculin, știți voi , ăla puternic și dur,   care are acum gleznele dezgolite că așa trebuie să fie mai noi jeanși bărbătești,  un motiv numai bun pentru a  nu purta  șosete la pantofi, că nu dă bine la pantalonii aceștia.

1. Guess Jeans – Pantofi cu toc 2. Vagabond – Pantof

Dacă ești bărbat și ai renunțat  să porți șosete la pantofi de dragul absurdității acesteia numită  pantaloni ,am o veste cu adevărat dramatică pentru tine, defapt la pantaloni trebuia să renunți. 

Și că tot am menționat gențile, sper din tot sufletul meu de hater non influencer, că borsetele nu o să mai iasă vreodată din Vama Veche.  Dacă  nu ești hipster  în  Vama Veche, te rog, ia-ți o geantă de damă cum se cade , un ghiozdan, un orice , dar nu borsetă- nu mai pot borsete.

4. Answear – Fusta

 O fustă creion lungă, asortată cu un pulover  din tricot ușor cu guler bardot,  acoperită de un  palton ajustat frumos în talie  cu niște botine cu toc mediu,  o să fie întotdeauna o ținută triumfătoare în față unui  uși cu glezne la vedere. 

Și știu, ești femeie  independentă și poți să faci ce vrei tu, dar totuși  la locul de muncă nu poți să te descalți să  îți dezmorțești picioarele, și un toc mic pe care poți să stai toată ziua e de preferat în față unui toc înalt frumos, pe care îți tremură genunchii )

1. Fustă Guess Jeans 2. Fustă Guess Jeans
3. Fustă Morgan

 Și  dacă tot ce îți dorești  e să atragi priviri, nimic nu o  face ca bunul gust și clasa. 

Sunt câteva branduri care încă produc articole de calitate, pe care le pot menționa cu drag( asta pentru că  găsesc dese ori lucruri pe gustul meu)/

1. Twinset – Bluza 2. Guess Jeans – Pulover

 Fustă creion simplă  și de lungime medie poți să găsești la Guess jeans,     monocromatice, foarte bine ajustate pe corp  și care îți lasă libertate de creație.  O fustă cu un stil puțin mai pretențios, care  limitează puțin alegerile cromatice sau  geometrice este fustă  numărul 3, de la Morgan, de un albastru superb. Favorită mea , fără nici o îndoială,  este  fustă asta(4), creație proprie answear, care are tot ce îmi doresc eu de la o fustă, talie înalta ajustabila de lungime medie ,  ce cade  puțin sub genunchi  cu model cadrilat, făcută parcă pentru gusturile mele, pe care eu  mi-o imaginez împreună cu  cu o bluza neagră, cu un decolteu   rotund,  dintr-un material ușor și plăcut (1).

1. Answear – Botine 2. Answear – Botine

Pentru  fustele simple, dacă te simți mai îndrăzneață , poți să alegi cum o bluză cum   este aceasta de un roz pudrat și cu   mâneci clopot(2).

 Pentru un look mai  rock & roll chic   niște botine  cu inserții metalice sunt alegerea perfectă (1) , sau   dacă  tot ce vrei e eleganță poți să alegi botinele aceasta, marca proprie answear  (2) negre simple, care o să completeze orice ținută.

Nimic nu e mai plăcut ochiului decât eleganța, hai să o aducem noi înapoi cu stil. 

Mai știți cum am menționat că sunt cam contradictorie? Ei bine,  tot eu am plecat  să îmi cumpăr  bocanci, de dragul eleganței. 

Sper doar că săptămna viitoare nu descopăr o afinitate pentru borsete.

Articol scris pentru Super Blog 2019!

Notă: toate imaginile sunt preluate și prelucrate de pe siteul https://answear.ro