Medicii să rămana cu interpretarea ECG-ului, de traduceri se ocupă Swiss Solutions.

Stau și mă gândesc. E diferență oare între o scriscoare medicală sau ieșire din spital tradusă prost și o incizie făcută greșit?

 

Oare antecedentele personale patologice nu mai contează ? Când toată lumea traduce “ după ureche“  nu se ajunge de fapt la o struțocămilă a limbilor?

 

Seamăna dar nu prea mai răsare.

 

Uitam oare să fim oameni înainte de cadre medicale? Uităm oare că uneori un cuvânt greșit, o literă pusă mai strâmb poate decide soarta unui om?

De ce ne ascundem după un deget mult prea subțire că nu știm engleză la perfecție(´sau orice altă limba straină). De ce să ne mințim pe noi când uneori până și româna este pocită.

 

Nu e oare diferență între  propranolol si adrenalina ? Nu e oare diferență intre simpatolitic și simpatomimetic ? De ce te încăpățânezi tu omule să le traduci la fel?

 

 

Cu o ieșire din spital  veche, scrisă undeva prin “străinătățuri” m-am prezentat și eu pe secția de neurochirurgie. Privesc cum doctorul se chinuie să citească scrisul adunat și tremurat și imi spune : “ Eh , bine că nu-i rusă, cu engleza ne mai împrietenim și noi”. Am rămas cu proasta impresie că de fapt se cam dușmănea cu limba engleză și nu prea voia să ridice steagul alb.

 

Cu ochii chinuiți ai medicului, parcă pe punctul de a face strabism, în minte, încerc să îmi fac curaj și să mă încred în cunoștințele lui. Dar nu de abilitățile lui trebuia să ma tem,  ci in capacitatea lui de a recunoaște ce este totuși uman, și omul mai are și defecte. Trebuia să mă tem de faptul că nu o să îmi spună că putea la fel de bine să fie și in rusă că el tot nu reușea să o citească.

 

Am avut parte de o incizie “după ochii”, după un ochii cam bătran și cu puțin început de cataractă. O incizie facută prost care m-a lasat cu o infecție remitentă și un streptococ meticilino rezistent.

Este mai importantă viata unui om  sau reputația lui ca medic ?

De ce uităm oare să fim oameni ? De ce nu recunoaștem că pur și simplu nu știm ?  Nu ar fi de preferat să fim cu adevărat buni in ceea ce facem  și  nu mediocrii în mai multe ?

 

Atât de multe întrebări de  atât de mult timp  încat nici nu mai știu de ce mă întreb. Umanitate  și simțul răspunderii  a devenit un fel de subiect tabuu, iar medicii sunt urcați pe un piedestal, uneori parcă prea înalt, și înspăimântați de gândul eșecului își depășesc competențele și atriswiss-solutionsbuțiile, încercând parcă să hrănească masele cu imaginea de omnipotent.

Ce ar fii ca măcar pentru o zi să lăsăm profesionaliștii să faca traduceri medicale. Așa cum agenția de traduceri Swiss Solutions nu face incizii sau suturi nici medici să nu mai facă  traduceri proaste.

Medici să rămana cu interpretarea ECG-ului,  de traduceri se ocupă Swiss Solutions.

Articol scris pentru SuperBlog 2016!

City Break

Îmi sprijing tâmpla dreaptă de geam și îmi imaginez că denivelările asfaltului sunt mici turbulențe . Închid ochii și incep să mă gândesc la un city break low cost, mai pentru bugetul studentilor.

 

Vreau să plec departe ,să ies puțin din monotonia ce-mi domină viața. Vreau să zbor, să spulber norii , să mă avânt deasupra lor. Vreau să las gândurile, amintirile, iubirile în urmă pentru câteva zile .

Visez să mă pierd pe străduțele  Angliei, să privesc oamenii ce alergă prin ploaie nestingheriți  Ploaia maruntă să îmi lovească fața, sa observ privirile fugare și oamenii grăbiți, mii de culori refractate prin picături, un dans al umbrelelor să mă-nconjoare. Să trag pe stânga in primul pub cu Fish & Chips, să mă înec în tipic englezesc.

 

Mă trezesc din mica mea proiecție astrală și sunt hotărâtă să imi caut  bilete pentru city break de Crăciun .

 

Caut  automat cea mai bună  companie  low-cost , Ryanair.

untitled1

Nici nu stau prea mult pe gânduri și achiziționez  aproape instant biletele, nu mă așteptam  ca biletul de avion până în Londra să fie mai ieftin dect mersul cu trenul până în Cluj.  Chiar și cu bagajul de cală, biletul tot nu îmi face gaură în buget. ( semn bun, mai și manânc luna asta ). Și  datorita bagajului de cabina gratuit  am destul loc pentru toate nimicurile mele untitled

 

Încep automat să visez la iarba parcă mai verde, la ploia mohorâtă.  Să simt mirosul de cidru engelzesc, și să îmi încânt papile gustative cu gustul cidrului  de mere.

 

Abia aștept să ma plimb pe malul Tamisei , să privesc orașul din London Eye, să văd schimbul de tură al gărzii regale și să mă pierd pe straduțe.

 

Vreau să îmi curăț sufeltul și mintea și să mă bucur de un sejur regesc la buget studențesc.

Articol scris pentru SuperBlog 2016!

LITTLE BLACK DRESS?

 

Mereu am trăit cu impresia că femeia trebuie să fie inconjurată de mister. Să miroasă subtil a trandafiri si să aibă bine ascunși spinii. Să-și poarte parul lung desfăcut și mereu aranjat, șuvițe din păr să atingă ușor bretele rochiței ce ii pun in evidență claviculele bine conturate.

Dar stau acum și ma intreb: Unde-i misterul? Unde ?

Când te aștepți ca o femei sa poarte rochii scurte până la genunchi, părul frumos aranjat, ce te mai poate surprinde in apariția ei?

Când toata ținuta ei reprezintă misterul? Se mai poate numi mister?

 

Azi vreau să renunț la rochite, și la inocență. Azi femeia e puterincă și feroce.

 

Îmi aleg  pentru ieșirea în oraș o pereche de pantaloni de stofă negri cu talie înaltă,o camașă albă simplă  atent călcată.

Scot dintr-un colt uitat al dulapului o cravată negră și ma chinui minute in șir să ii fac  nodul.

 

Mă pierd prin sutele de perechi de pantofi cu toc din casă. Încerc să gasesc ceva să sa potrivească stării mele, nu ținuntei.

 

Îmi așez atent sacoul pe umerii si increzătoare ies din casă. Cu mersul sigur si elegant vreau ca pantofii mei stiletto sa rasune pe asfaltul inghetat , capetele sa se intoarca. Simt că pot dărâma  ziduri, că pot muta munții. Ma simt ca o nouă fortă a naturii de nestăpanit. Azi mă simt femeie.

 

Simt privirile a mii de oameni în spatele meu. Mirosul de trandafiri te ademenește să îmi simți spini, iar sunetul pașilor increzători te țin la distanță, misterul plutește in jurul meu.

 

Parul roșu imi cade usor peste sacoul negru, iar privirea sigură strabate multimea. Parcă nici cerul innorat nu mai are fortă și cedează in fața mea.

 

Ținuta mea strigă din toate fibrele ei independeță, putere , siguranță.

 

Partenerul meu mă privește vrăjit, cu buzele tremurând  incearcă să mă vrajească din vorbe. Iși trece degetele aspre ușor peste mâna mea si incearcă să mă atragă in mrejele lui. Îmi dau rapid sacoul jos imi trec degetele prin părul lui proaspăt spălat și îmi afund nasul în gatul lui ce miroase a mosc.

La răndul lui iși pune mâinile puternice in jurul gâtului meu și cu blandețe îmi scoate cravata.

Ne învârtim unul in jurul celuilat, cu pași precișă de felina pantofii mei stiletto formeaza propriul nostru ritm la contactul cu podeaua.

Iși apleaca capul leneș spre al meu , buzele roșii i se intredeschid și ii simt respirația grea pe obraji. Imi  plimb mâna prin părul lui ciufulit si imi mut buzele la nivelul urechii lui.

“Azi tu speli vasele” – ii șoptesc.

 

Azi femeia poarta pantaloni(i).

Articol scris pentru SuperBlog 2016!

Creativ. Da, foarte creativ.

Azi pot… da da, azi pot. Azi o să reușesc să imi termin propozițiile, rândurile.

Scriu pentru ieri și azi și mâine și pentru toate lunile în care am vrut să scriu și nu am facut-o.

Scriu pentru mine si pentru timpul pierdut.

Azi scriu!

Articol scris pentru inscrierea in SuperBlog 2016!

Casă de vis

Când mă gândesc la viitorul meu cămin am în minte  niște perdele albe diafane și  draperii sângerii.  Să adăpostească niște   geamuri înalte, iar la baza lor să se afle    un divan din care sa privești picurii de ploaie prelingându-se ușor pe sticla subțire, în timp ce sorbi pierdută dintr-o ceașcă fierbinte de cafea.

În centrul camerei așezat atent un covor cu fire groase răs5996285592086-szonyeg-tulipo-nature-shaggy-09vvv-labtorlo-3dminta-01-604x430ucite care să iți incânte talpile. Pereții tapetați cu modele complexe.

Podeaua îmbrăcată în pardoseală rezistentă la apa (pentru că sunt o împiedicată și nu pot să scap obiectele din mână), camera toată imbibată în miros de iasomie. Într-un colț așezate zeci de cărți, așteptând ca paginile să le fie din nou răsfoite. Un pat matrimonial  umplut cu perne  decorative, si așternuturi ce te seduc prin atingerile lor fine.

Sunt o visătoare și îmi place să mă gandesc la  organizarea lucrurilor pe viitor, așa că iată-mă din nou în fața ecranului căutând lucruri de care nu am nevoie în viitorul apropiat.

Cercetez atent “piața” si descopar magazinul Diego care pare să îmi intreacă așteptările. Pe lângă prețurile acceptabile și produse ce par a fi de calitate, iți oferă și tivirea   gratuită a perdelelor și draperiilor.

Articol scris pentru Spring SuperBlog !

Din suflet

Vreau să plec și să te fac mândră. Dar nu te părăsesc pentru că ești urâtă.

Te părăsesc pentru că nu mai pot să stau să văd cum îți mor valorile, nu mai pot să vad cum ia noastră este mai îndrăgită de străini.ArtCraft-768x521

Îți voi împrăștia tradițiile, de paște voi da ca suvenir ouă încondeiate așa cum m-a învățat bunica.

O să ma plimb mândră pe bulevarde străine îmbrăcată în ia ta.

Vreau să fac cunoscut Branul și Sinaia, să ni se cunoască munții acoperiți de omăt, să vină lumea să-i străbată.

Vreau să vadă lumea cât ești de frumoasă. Să aibe la loc de cinste produse romanești.

Așa cum frigiderul meu este plin cu magneți din marile orașe vizitate, să fie umplute și frigidere strainilor cu magneți ilustrand Castelul Bran.12825478_998143246919159_1832122061_n

Alături  de Big Ban sau Turnul Eiffel  să stea mândru un magnet ilustrând Castelul Peleș.

Arta populară să le îngrămădească casele și să le spun mandră că: Asta-i România!.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

 

Să aspirăm ….pisica?

Cine nu și-a dorit măcar pentru câteva secunde în existența lui un covor pufos care să îți ademenească tălpile goale?

Nu mi-a trecut niciodată prin minte cât de dificil ar putea fii să cureți un asemenea covor, mai ales când ai proasta insiprație să iți periezi pisica pe el.

Aspiratorul a devenit o armă de tortură pentru mine. Parcă nu am relaționa, nu ne mai întelegem. Eu il indrept atent și precis spre parul de pisica ce stă ascuns  și el aspiră ….ei bine, nimic !

M-am săturat toată relația asta dragoste-ură între mine și  electrocasnice. Sunt niște mașinări, nu se presupune că ar trebuii să te asculte ?

Atunci eu de ce ma chinui neîntreupt să  le fac să funcționeze cum trebuie?

Am încercat  să curăt covorul în orice modalitate posibilă, mi-am tocit genunchii și oja de pe unghii mi-a sărit de la atât de mult periat și frecat ..și totul făra rezultat.

A venit timpul pentru o schimbare, cu actualul meu aspirator cred ca ar fi mai convenabil să aspir pisica decât să mă chinui să aspir covorul. Astăzi dragul meu îți spun adio, nu are rost să îți mai chinui bietul motor. logo_marketonline_mic1

Caut un magazin online de aspiratoare  unde să găsesc aspiratoare profesionale.

Găsesc rapid un aspirator care îmi încânta privirea. Rohnson Aquatech R144     îmi acaparează atenția, toate funcțiile lui îmi încantă simțurile. O casă fară praf datorită filtrării cu apă. Îl comand fără să stau pe ganduri  și îi aștept cu nerăbdare livrarea.

Primăvara aceasta nu mă las înfrantă în fața parului de pisică.

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2016!

 

 

 

Mai scriem și noi ?

Mi-am pierdut imaginația si mica-mi îndemânare la scris undeva printre sute de cursuri și rapoarte de gardă.

Degetele mele tânjesc după puțină intimitate cu stiloul, vreau să ma pierd puțin in universul meu paralel, sa uit de sindroame și medicamete  și să ma pierd din nou  ușor printre rânduri.

Ceva îmi apăsa sufeltul și mă făcea să mă simt vinovată. Iar astăzi, de undeva dintr-un colțișor ascuns al minții mele, o voce timidă m-a întrebat: Mai scriem și noi?

Articol scris pentru inscrierea in Spring SuperBlog 2016!

Tricouri cu personalitate !

Sunt o aiurită.

Sunt prietenul veșnic amețit, în întarziere, pe care îl aștepți probabil plouat din cap pâna în picioare și înfrigurat într-o stație de autobuz pentru ca am zis că ajung “în cinci minute” – în urma cu jumatate de oră cel mai probabil. Ar fii o idee bună să încep să port semne uriașe sau tricouri cu mesaje, să îmi cer scuze măcar într-un mod original.hCU7yifRbM_tricou_alb

Dar am prienteni minunați -care au învățat să îmi spună că ora de întalnire este mereu mai devreme- și datorită lor m-am ales  anul acesta cu multe cadouri personalizate, și printre preferatele mele se află tricourile funny.

Dacă eu ajung la timp  înseamnă că planetele sau aliniat, porci zboară și undeva cineva sărbătoarește paștele cailor. Așa sau gândit dragii mei prieteni că un  tricou care anunță  sincer că dacă nu ajung in cinci minute mai aștepti puțin, era exact ce lipsea din dulapul meu.5KQcXf2T1F_tricou_alb

S-au gândit și la momentele mele de nebunie, și la nonconformismul meu. Mi-au achiziționat un tricou perfect pentru momentele în care încerc să conving pe toată lumea să iasă din zona lor de comfort,  să gandească înafara “cutiei”.

Acum am devenit o mică dependentă de tricouri cu mesaje, nu trece o saptamana fară să mă gandesc ce tricou haios mai îmi achiziționez .

Articol scris pentru SuperBlog 2015!

De ce sunt femeile masochiste ?

Mă tot întreb în ultimul timp, de ce oare suntem noi , femeile, masochiste?

De ce avem oare plăcerea asta nebună să smulgem orice firicel  de păr care crește cu voință propriie.

Varianta nedureroasă nu cred că multumește pe nimeni, părul crește rapid și nu cred că are cineva atât de mult timp pentru epilat.

Cred ca am încercat aproximativ toate variantele de epilat,  și toate au cate o poveste amuzantă (cât de cât)  în spate.

Prima mea întâlnire cu îndepărtarea părului a fost acum mult timp, și evident suportul meu fizic a fost lama de ras. Cine spune că ăndepărtarea părului cu ajutorul lamei este ușor a fost probabil instruit bine în prealabil, pentru ca eu una am reușit să ma ușurez de o cantitate destul de semnificativă de sange.

A doua mea experiență nici nu merită mentionată la cat de lamentabil am eșuat lamentabil la folosirea epilatorului.

Am încercat epilatul cu benzi ce s-a dovedit un alt eșec.

După multe lupte eșuate m-am îndrăgostit de metoda de epilare cu ceară. Pentru o epilare cu ceară de calitate am avut nevoie de multă răbdare. Să  găsesc o ceară refolosibilă ceara-epilat-traditionala-dischete-1kg-aloe care nu se “zaharisește” de la prima utilizare a fost un razboi .

Deși dragostea mea pentru epilarea cu ceară este eternă, am descoperit că ceara nu este refolosibilă la nesfârșit, și am renunțat momentan la ceara de calitate și m-am decis să incerc altă modalitate.

Am auzit multe despre mult lăudata pastă de zahăr , preparată de tine, acasă . M-am pus pe treabă , și pe stricat multe kilograme de zahăr, până am reușit să fac pasta să aibe consistența potrivită. Ce am învățat din procesul acesta: Dacă nu iți reușește din prima, te-ai ales cu o gustare pe cinste.

Am descoperit că există mai multe modalităti prin care îți poti chinuii terminațiile nervoase.  Și totuși de ce suntem noi femeile atât de masochiste? Chiar ne dorim atât de mult picioare fără pic de păr, încat  să suportăm durerea ce ne străbate maduva ?

Nu știu dacă doar încercăm să ne încadrăm în normele societății sau ne place să simțim durere, dar un lucru este clar. Femeile nu vor renunțat niciodată la epilatul cu ceară oricât de chiunuitor ar fi, satisfacția dată de picioarele mătăsoase – pentru o perioadă mai lunga de timp – merită tortura.

Articol scris pentru Superblog 2015!