2020 și SuperBlog

Am pierdut multe anul acesta: bani, obiecte, timp…OAMENI.

Îmi place să cred că am rămas tot eu , aceiași visătoare, cu părul mai puțin colorat și parcă, doar, sclipirea din ochii e puțin mai stinsă.

Anul acesta a sfărâmat visuri, așteptări. A vărsat lacrimi și mi-a rupt bucățele de suflet.

Nu am mai scris, n-am mai visat. Anul acesta a fost despre supraviețuire.

Până acum.

SuperBlog s-a întors, așa cum face în fiecare an, și îmi încălzește puțin sufletul cuprins de toamnă.

Țin cuvintele drept scut în speranța că, poate, 2020 nu mai distruge încă un vis.

*Articol scris pentru înscrierea în SuperBlog 2020!

Control+S

Omenii sunt niște ființe sociale. Iubim să interacționăm și să fim înconjurați de cât mai mulți prieteni. Vrem diversitate și reușim să ne facem prieteni în cele mai intricate sau simple metode.

Dar știți cum mi-am dat seama că oamenii nu sunt făcuți să stea într-o spațiu restrâns, pentru mai mult timp, cu alți oameni?

Iei una bucată garsonieră, pui în ea doi oameni care  se cunosc  și se iubesc  (vai cât se iubesc ) dar care au lucruri total diferite de făcut sau care vor să facă lucruri total diferite.

Eu? Trebuie să scriu la licență.

El? Vrea să se joace pe PC.

Eu? Vreau liniște deplină.

El? Vrea să audă cum decurge bătălia din joc, să își audă coechipierii.

Și aici îmi dau seama cât de importantă este tehnologia la tine acasă.

  Vrei să auzi ce se discuta  în joc, sau pur și simplu  vrei să asculți melodia aia făină? Un Headset te salvează. Se întoarce puțin roată, acum eu sunt liniștită , și pe el îl dor urechile.

Dar liniștea nu durează prea mult.

Sunt momentele acelea când faci ceva de care chiar nu ai chef, și nu este vorba de faptul că nu poți, este  vorba de faptul că   din tine începe să iasă copilul cu ADHD, și orice  este mai interesant decât lucru acesta de care tu chiar  nu ai răbdare în acest moment ( aka licență/ învățat) și ești distras de orice  sunet mărunt.

Eu? Disperată de sunetul tastelor.

El? În mijlocul bătăliei, le apasă și mai tare, parcă intenționat

Eu? Nu mai poate să audă click-ul mouseului.

El? Apasă și mai frenetic pentru a câștigă.

Eu? Îi aruncă o pernă în cap.

Tot eu mă simte prost și comand niște periferice Pc de gaming  mai silențioase.

Și când zic că toate probleme mele  s-au terminat?

Scârțâie scaunul.

Și cum nimic în lumea asta nu e mai ușor de distras decât un om care încearcă să învețe, caut și un scaun de gaming potrivit,  care nu o să facă precum un șoarece prins în cușcă.

Nu am scris foarte mult la licență,  “pentru că nu am avut liniște”, iar faptul că am pierdut jumătate de zi căutând produse mai silențioase pentru a le înlocuii producătorii de decibeli, nu a avut nimic de a face cu acest lucru . Dar nu sunt îngrijorată,  mâine voi avea parte de liniștea pe care mi-o doresc și o să fac treabă  cât pentru două zile.

Când nu ai chef parcă și universul se aliniază cu tine,  produce  numai situații care mă  scot din focus, îmi supra încinge laptopul, și își dă shot down fără ca eu să fii apăsat o dată pe control+s în ultima oră.  Din nou. Nu e vină mea că nu a cumpărat un cooling pad, universul este de vină. Accesorii laptop ? Mai bine spus accesorii fără laptop.

Cu laptop, fără laptop. Hard diskul extern are fix aceleași informații.

Și mă gândesc cum ar fi fost, dacă toate astea se întâmplau fără tehnologie.

Licență fără laptop sau PC? Să stai să cauți manual toate informațiile fără să poți să dai un control F ?

Muzică fără căști? Informații fără back up ? Să fiu nevoită să iau totul de la început ?

Nu știu cum au reușit ai mei. Dar eu una nu aș putea fără tehnologie.

Control S.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Ce încape într-un bagaj de mână?

Mă consider de fel  ca fiind un om cu un spirit organizatoric foarte bine definit, pregătită pentru orice situație neprevăzută. 

Tocmai   din acest motiv am acum toate hainele scoase din dulap, pregătite din împachetat, așezate în ordine cromatică ( că sunt organizată de aia). Ce mai, sunt un as în pregătirea pentru city break-uri. Nici nu știu de  ce m-am mai chinuit să caut trolere ieftine, puteam să pun niște roți la șifonier și îmi rezolvam toate problemele. 

Mai trec o dată prin toate hainele, încercând să  mai sortez din ele, știți voi , să aleg doar strictul necesar. Dar nimeni nu îmi poate spune că    nu am nevoie cel puțin 3 trolere de călătorie ( dacă tu spui asta înseamnă că ești în ultima parte a împachetat ului,  și anume cea a trezitului la realitate). 

Nu mă simt pregătită să mă despart de mai mult de o treime din garderoba mea. Pur și simplu nu sunt pregătită. Cum să-mi abandonez hainele acasă când aș putea să le las abandonate în troler ( pentru că, serios vorbind, știm cu toții că nimeni nu trece prin toate hainele pe care le ia într-o călătorie).

Călătoresc low cost, și pentru că sunt un român autentic, nu mi-am făcut check-in-ul în avans, pentru că trebuie să plătești extra pentru a îți alege scaunul, și eu n-am nevoie de  loc special nici de spațiu mai mult la picioare, și cu genunchii la piept îmi e bine. 

Dacă mă gândesc mai bine economisesc chiar mai mult. Dacă stau cu genunchii la piept îmi găsesc greu o poziție comodă ( sau cât de comodă se poate în circumstanțele date), dacă mi-am găsit poziția nu vreau să mă mai mișc știind cât de greu m-am poziționat, deci nu trebuie sa merg la toaletă, ca să nu merg la toaletă nu pot să beau apă, dacă nu pot să beau apă nu o să cumpăr apă. Cât despre mâncat. Cine poate să mănânce cu genunchii la piept ? Tu ? Dubiosule ! 

Îmi fac check-in-ul , îmi aflu locul din avion, fac o cruce și mă rog că nu-i în dreptul aripii (   știu ca e legendă, dar trebuie să te și uiți la ea. De ce să o fac când linia aeriană mă poate surprinde). 

V-am spus ce organizată sunt? Mai sunt 6 ore pană la decolare și eu mai am doar de făcut bagajul. 

Cumva, prin multă putere lăuntrică, reușesc să restrâng dramatic numărul hainelor pe care  le voi lua cu mine. Acum mai trebuie doar să găsesc o modalitate prin care le pot înghesuii în trolerul de 55x40x20. Dacă voi reușiți să vă încadrați în limita asta de dimensiune absurdă ,bravo vouă, eu trebuie să plec în călătorie fără papuci de schimb.

Mai renunț la doua perechi de pantaloni și cred că sunt gata,  îl închid pe stil vechi ( nu, nu îl leg cu sfoară, deși mă tentează), așezându-mă  pe el și trăgând de fermoar. No uite că și kilogramele în plus sunt bune la ceva. 

Cumva, de la atâta organizare, reușesc să ajung la aeroport  la timp. Trec cu bagajul fără probleme, și fără să plătesc alte costuri surpriză, specifice pentru low cost, dacă bagajul de mână nu încape în “măsurător”.

Ce îmi displace absolut la companiile low cost este că geanta/ poșeta este considerată un alt bagaj de mână. Oamenii aceştia chiar se așteaptă ca poșeta unui femei să încapă într-un troler?

Deci: Ce încape într-un bagaj de mână? Nu este destul.

Sunt pregătită de îmbarcare. Acum doar să îmi aduc aminte care era poarta. 

Dar  asta este altă poveste, despre cât de atentă sunt.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Super mașină, pentru oameni supersonici

Sunt eu oare pregătită de oportunitatea existenței mele?

Cum nici o aventură nu  este perfectă fără muzica, îl am în dreapta mea  drept copilot  pe Freddy, alături de care încerc eu astăzi să sparg bariera sunetului. Pentru că avem spirit civic,  spargem bariera sunetului cu  muzică bună și la volanul unei  mașini  care întoarce priviri și dă hormonii peste cap. Cu  linii frumos sculptate, ce îmbunătățesc aerodinamica, menite să  ofere mașinii o manevrabilitate și stabilitate crescută, îmbrăcată frumos într-o haină neagră ,  mașina aceasta are forme de-a dreptul obscene,  mă simt în față ei ca în față unei femei care dorește  să mă cucerească. Doar că, spre deosebire de femei, Honda Civic este de vânzare.

 Sub  capota din aluminiu  care nu adaugă greutate inutilă, se află mândru  motorul cu patru cilindri VTEC TURBO,  care ajunge la o putere maximă de 320 CP și un cuplu de 400 Nm, ideal pentru pasionații de  viteză și senzații tari.

Scaunele au un design perfect, de  mașină sport , ce se mulează ideal pe spatele  meu.  Inspectez habitaclul cu atenție, îmi plimb degetele sfioase  peste schimbătorul  de viteze din aluminiu, și îmi imaginez cu trec ușor prin toate  cele 6 trepte de viteză.

Freddy se conectează la sistemul  audio cu ecran tactil de 7” Honda CONNECT și își pregătește negativul, nu  plănuim să ne folosim și de  sistemul de navigație încorporat,   astăzi  ne aflăm în cursa libertății,  pe circuitul de la Nurburgring , și încep să înțeleg că pentru mașini nu-i pasiune, e iubire pură.

Freddy cântă despre eliberare, iar eu analizez Honda Civic Type R   care oferă trei  moduri de conducere: Comfort, Sport și +R, care este orientat spre pilotaj. Cel mai potrivit pentru călătoria noastră spre Marte este + R.  Modulul +R   stabilizează direcția , modifica control tracțiunii și  răspunsul accelerației. În 5.8 secunde atingem viteza de 100 de km / h,  și ne  simțim de parcă am călătorii  cu viteza luminii .

Dacă Honda type R ar avea  un imn, Don’t stop me now de la Queen ar fi cea mai potrivită, cântată de copilotul meu de încredere, care-mi încântă lobul  temporal pe tot parcursul aventurii.

Mai multă viteză. Spatele mi se înfundă  mai puternic în scaun cu fiecare apăsare mai puternică a  accelerației.

Freddy din dreapta se bucură de călătoria vieții  mele  și îmi  cântă  “don’t stop me now”. Și mă simt invincibilă, cu muzică bună în timpane și pulsul crescut de la adrenalină.

Prima tură  ne învață să  ne lăsăm  pradă adrenalinei, și dacă până acum nu am simțit că pot face orice, la volanul acestei mașini așa mă  simt. Viteza  mă eliberează, și mașina aceasta mă  menține atât de bine în siguranță, în timp ce eu mai gust o dată din dulcele gust al libertății.

A două tură ne învață cât de ușor poți să te obișnuiești cu confortul și cât de ușor poți  devenii  dependent de adrenalină. Simt  cum adrenalina îmi curge prin vene în timp ce  cu degetele strâng mai tare de volan, nu din nesiguranță, știu deja că sistemul de direcție al mașinii este impecabil, îl strâng de entuziasm , parcă  din ce în ce mai tare când depozitele de dopamină încep să mi se elibereze în creier.

3 din 5: Nu vreau  să se termine. Freddy cântă despre eliberarea și eu o simt. Simt fiecare lanț  al ordinarului frângându-se,  în timp ce  piciorul îmi este  statornic pe accelerație.

Penultima cursă: Încep  să mă bucur de fiecare curbă, fiecare mișcare ușoară în scaun  în anticiparea unui  viraj mai strâns. Zâmbesc, larg, eman fericire, putere. Freddy zâmbește și el, fiecare viraj mai strâns îi provoacă o schimbare de notă, dar nu își pierde ritmul.

5: vreau să accelerez mai tare, mai mult. Să îmi fac posibilă călătoria spre marte , în timp ce  Freddy îmi spune cum   sfidăm legile fizicii. Devenim una cu mașina, suntem și noi un model Honda.

Nimic nu mă mai poate oprii!

Stop!  Până și frânatul cu  mașina aceasta  este o experiență unică, cu prize de aer pentru răcirea frânelor.Precum  toate modelele Honda, și aceasta este bazată pe siguranță,  escortată de sistemul  Honda SENSING format din sistem de avertizare a coliziunilor frontale,  sistem de asistare a menținerii benzii de circulație  și recunoașterea semnelor de circulație .

Coborâm din mașină. Genunchii îmi tremură ușor și palmele îmi sunt asudate. Vocea lui Freddy nu și-a pierdut din sonoritate, și pare pregătit să mai facă asta încă odată. Sunt fericită

Cursa aceasta m-a eliberat de frici și dopamină. Mi-a dat să gust  puțin din libertatea pe care o posedă , și mi-a descătușat simțurile în fața adrenalinei.

Îmi întorc privirea  spre Freddy, camaradul meu  de libertate. Nu am atins încă viteza luminii, și nici nu am transformat mașina într-o rachetă spre Marte, dar fiecare kilometru pe oră în plus ne-a adus mai aproape, ne-a făcut supersonici.

  Honda România oferă o super mașină, pentru oameni supersonici.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!

Hainele nu-s modă, sunt stil!

Să fiu sinceră absolut, nu-s mare fan modă, dar sunt mare fan haine. Știu, știu , puțin cam contradictoriu. Viața mea e o constantă contradicție, așa cum ador câinii dar am o pisică ( sau mă are ea pe mine, încă dezbatem acest subiect), cum iubesc aspectul natural dar am lunar părul o altă culoare. 

Și, ca să fiu și mai sinceră , ador moda, cu tot ce are ea mai frumos. Îmi plac fustele creion și cloș, ajustate frumos în talie, bluze cu decolteu bardot sau barcă, care evidențiază atât de frumos claviculele. Îmi plac elementele  modei ce duc feminitatea  la absolut.

Dar moda de acum ? Cu geci matlasate ce mă duc cu gândul la ușa din anii ‘90 a unui vecin, de un gri metalizat, de parcă toată lumea se pregătește de o răpire extraterestră ( Nu, pe bune, știți voi ceva  și eu nu știu ? Să îmi cumpăr și eu o ușă, pardon geacă, de genul ?) . Să îți iei  o geacă  ca aceasta în defavoarea  paltonului e un sacrilegiu adus modei.

Fără formă și personalitate, din materiale ieftine, de duzină. Cu greu mai găsești un  palton de calitatea, o geantă sau o pereche de botine  satisfăcătoare.

Înțeleg că dragostea mea pentru moda anilor 50 nu poate fii mulțumită, dar care-i treaba cu  moda asta a jeanșilor de se termină deasupra gleznelor. Trecem peste faptul că avantajează un singur tip de corp, anume înalt și zvelt, îți e frig mereu la glezne. Dacă ești împăcată cu gândul de ați fii frig, poartă o fustă. Artă de un milion de ori mai bine,  este cel mai versatil obiect vestimentar, și cea mai bună parte când te axezi pe fuste este că chiar ai nevoie de perechea aia noua de pantofi şi geanta aia nouă.

 Și hai , treacă de la mine,   accept de  ce vor femeile   jeanși din aceștia  de se termină deasupra gleznelor ( nu prea le înțeleg , și le  judec de ciudă că poate lor nu le e frig la glezne) , dar modă s-a extins, și atinge acum  și sexul masculin, știți voi , ăla puternic și dur,   care are acum gleznele dezgolite că așa trebuie să fie mai noi jeanși bărbătești,  un motiv numai bun pentru a  nu purta  șosete la pantofi, că nu dă bine la pantalonii aceștia.

1. Guess Jeans – Pantofi cu toc 2. Vagabond – Pantof

Dacă ești bărbat și ai renunțat  să porți șosete la pantofi de dragul absurdității acesteia numită  pantaloni ,am o veste cu adevărat dramatică pentru tine, defapt la pantaloni trebuia să renunți. 

Și că tot am menționat gențile, sper din tot sufletul meu de hater non influencer, că borsetele nu o să mai iasă vreodată din Vama Veche.  Dacă  nu ești hipster  în  Vama Veche, te rog, ia-ți o geantă de damă cum se cade , un ghiozdan, un orice , dar nu borsetă- nu mai pot borsete.

4. Answear – Fusta

 O fustă creion lungă, asortată cu un pulover  din tricot ușor cu guler bardot,  acoperită de un  palton ajustat frumos în talie  cu niște botine cu toc mediu,  o să fie întotdeauna o ținută triumfătoare în față unui  uși cu glezne la vedere. 

Și știu, ești femeie  independentă și poți să faci ce vrei tu, dar totuși  la locul de muncă nu poți să te descalți să  îți dezmorțești picioarele, și un toc mic pe care poți să stai toată ziua e de preferat în față unui toc înalt frumos, pe care îți tremură genunchii )

1. Fustă Guess Jeans 2. Fustă Guess Jeans
3. Fustă Morgan

 Și  dacă tot ce îți dorești  e să atragi priviri, nimic nu o  face ca bunul gust și clasa. 

Sunt câteva branduri care încă produc articole de calitate, pe care le pot menționa cu drag( asta pentru că  găsesc dese ori lucruri pe gustul meu)/

1. Twinset – Bluza 2. Guess Jeans – Pulover

 Fustă creion simplă  și de lungime medie poți să găsești la Guess jeans,     monocromatice, foarte bine ajustate pe corp  și care îți lasă libertate de creație.  O fustă cu un stil puțin mai pretențios, care  limitează puțin alegerile cromatice sau  geometrice este fustă  numărul 3, de la Morgan, de un albastru superb. Favorită mea , fără nici o îndoială,  este  fustă asta(4), creație proprie answear, care are tot ce îmi doresc eu de la o fustă, talie înalta ajustabila de lungime medie ,  ce cade  puțin sub genunchi  cu model cadrilat, făcută parcă pentru gusturile mele, pe care eu  mi-o imaginez împreună cu  cu o bluza neagră, cu un decolteu   rotund,  dintr-un material ușor și plăcut (1).

1. Answear – Botine 2. Answear – Botine

Pentru  fustele simple, dacă te simți mai îndrăzneață , poți să alegi cum o bluză cum   este aceasta de un roz pudrat și cu   mâneci clopot(2).

 Pentru un look mai  rock & roll chic   niște botine  cu inserții metalice sunt alegerea perfectă (1) , sau   dacă  tot ce vrei e eleganță poți să alegi botinele aceasta, marca proprie answear  (2) negre simple, care o să completeze orice ținută.

Nimic nu e mai plăcut ochiului decât eleganța, hai să o aducem noi înapoi cu stil. 

Mai știți cum am menționat că sunt cam contradictorie? Ei bine,  tot eu am plecat  să îmi cumpăr  bocanci, de dragul eleganței. 

Sper doar că săptămna viitoare nu descopăr o afinitate pentru borsete.

Articol scris pentru Super Blog 2019!

Notă: toate imaginile sunt preluate și prelucrate de pe siteul https://answear.ro

În final la tine mă întorc pădure nebună!

StejariiCred că vine mereu un moment în viața unei tinere femei când nu se poate gîndi la altceva decât la momentul cel mai important din existența ei, nunta.

Mi-am petrecut vacanțele de vară la bunici, în zona rurală, printre munți și explorând paduri. Nici acasă nu am fost privată de umbra pădurii și a apei cristaline de izvor, am copilărit la periferie, lângă un mic colțisor de padure și weekend-urile mi le petreceam pe Tâmpa.

Sunt copiulul naturii, veșnic indrăgostită  de vară și mirosul de iarbă. Iubesc să ma trezesc dimineața în miros de cafea și ciripit de păsări.

Nunta mea trebuie să fie în natură, cu posibilitatea de cazare în Brașov, undeva în apropierea pădurii.

Din dorința evenimentelor perfecte am găsit cazarea întradevăr perfectă , oferită de Complexul Turistic 3 Stejari.tur-virtual-hotel-complex-turistic-stejarii-brasov-011-250x250

Mi-am dorit mereu o ceremonie în aer liber, înconjurată de natură, să îmi aducă aminte de copilărie. Să am o rochie crem de mireasă nu foarte scumpă, cu mici decorațiuni din dantelă, vreau ca la sfârșitul nunții să am tivul rochiei murdar de pământ si iarbă, să aibă impregnat mirosul naturii și al libertății.

Oricât de ciudat și neașteptat ar suna , vreau o nuntă mica, la umbra stejarilor seculari, să ne simțim bine în intimitatea noastră, să ascultăm muzică de calitate și să ni se piardă râsetele printre copaci. Cerul să fie  martor iubirii noastre, să simțim aerul rece de munte cum ne pătrunde în plămâni și cum oxigenul iși  găsește calea spre viscere. Vreau să simt brațele protectoare ale viitorului șot ăn jurul taliei și seara să lansăm lampioane.

Atur-virtual-hotel-complex-turistic-stejarii-brasov-036-250x250 doua zi să ne întâlnim toți la o masă informală, îmbrăcați în haine de picnic, făra machiaj, să ni se vadă ridurile de expresie și să zâmbim, să plângem, fără să avem  purtăm frica unui rimel întins.. Vreau sp respirăm iubire , să ne contopim cu natura și să fim iar copii pentru puținul timp pe care îl mai petrecem împreună.

Să stăm și să ne contompim sufletele , să privim împreună un foc de tabără și să ne afumăm în mirosul de grătar.IMG_0991-250x250

După o masă copioasă să ne petrecem ziua făcând drumeții, să vedem Peștera de Gheață și Canionul 7 Scări, să  vizităm centrul Brașovului -chiar dacă am copilărit în Brașov nu mă satur niciodată de orașul acesta plin de suflete frumoase și chipuri sincere.

Dacă vreți ceva special vă recomand să veniți la nunți în Brașov, orașul de sub Tâmpa, ocrotit de munți si iubit de toată lumea, vă oferă experiența unei nunți ăn care doua suflete devin unul și mintea se contopește cu natura.

Articol scris pentru Sprin SuperBlog 2015!

What if !

Cum ar fi , ca măcar pentru o zi , pentru câteva momente din mica mea  existentă să nu mai îmi fac griji?

M-am pierdut încet în temeri și iubiri neîmpărtășite, iar acum încerc cu pași mici și nesiguri să redevin eu , și pare-mi-se iubitule că m-am cam săturat să trăiesc pentru dorințele tale.

Te-ai săturat iubitule să îmi spui că sunt perfectă ?

Ei bine iubite și eu m-am săturat să îți ascult minciunile. Da, minciunile , pentru că îmi spuni că mă iubești , dar tu iubești doar imaginea perfecțiunii ce ți-o prezint în fiecare dimineață

Sunt tot ceea ce nu ai iubi vreodată : sunt gălăgioasă, rea , gesticulez mult și vorbesc pe măsură.

Nu îmi plac minciunile, și totuși eu te-am mințit , sunt  ipocrită .Te-am mințit de la prima întâlnire , când ne plimbam singuri în parcul central aproape de miezul nopții. Nu știu dacă tu îți mai aduci aminte de făptură minunată cu un zâmbet atat de sincer și fără inhibiții ce dansa și cânta în mijlocul parcului , ca și cum nimeni nu o  putea vedea sau auzii. Îmi aduc aminte grimasa ta plină de dezgust € “Cum poate cineva să fie atât de patetic? Să se exteriorizeze ca un animal, fără puțin  control. Mă bucur că nu ești așa.” , atunci te-am mințit , pentru că persoana aceea era exact ca mine, și atunci a început micuțul nostru joc în care eu  îmi lăsam a€”pornirile” să mă macine pe dinautru , iar tu îmi spuneai că sunt perfectă .

Acum înțelegi oare de ce nu ți-am dat dreptate niciodată ? Poate eram întradevăr perfectă prin ochii tăi , dar eram doar mulajul atent al dorințelor și nevoilor tale.

Nu am primit niciodată de la tine iubitule măcar o floare , sau neînsemnata cutie de bomboane ,poate pentru că nu le-am cerut , dar tu ai spus că a€”femeile care cerșesc atenție și cadouri  sunt cele mai dizgratioase” și nu am făcut-o  așteptând să treacă anii în așteptarea lor, în așteptarea atenții tale.

M-ai încurajat să fiu eu , să nu îmi ascut sentimentele , trăirile ,iar cu prima ocazie îmi reprosai că m-am schimbat , nu mai sunt la fel ca la început , și nu îți place, așa că am renunțat să mai arăt ce mă definește .

Mi-ai apreciat pasiunea pentru cărți tipărite și tentativele mele de “scriitoare”, dar totuși unde îmi spun prea iubitele române din colțișorul lor ?

“Adunau praful și ocupau spațiul.Le-am aruncat”

“Si notițele mele?”

“La gunoi și ele. Oricum nu ești o scriitoare strălucită, doar pierzi timpul.”

Notițele pe care le-ai apreciat și le-ai luadat . Spune-mi oare cum aș mai putea avea încredere în cuvatul tău ?

Am obosit dragul meu să fiu perfecțiunea ta așa că din acest  moment încep să o clădesc pe a mea .

Cum ar fi ca după mult timp să mă împrietenesc din nou cu imaginația , să o scot din coltisorul prăfuit al minții mele și să încep să fiu eu .

Articol scris pentru inscrierea in Spring SuperBlog 2015