Viața trebuie trăită din circuit în circuit.

Câte zile de concediu are un om ?

În mod normal 21, dar eu sunt mai specială așa că am doar 20. Ceea ce înseamnă că am fix o luna de călătorit.

Când ai așa de puține zile de concediu începi să te gândești mai bine la   locurile pe care vrei să le vizitezi, nu știi exact unde , dar știi că vrei să fie multe.

Aș putea spune că  am nevoie să știu unde merg ca să pot să mă pregătesc exemplar, dar sunt câteva lucruri imperative pentru orice călătorie.

   – o pereche de papuci bună, rezistență și confortabilă, potrivită pentru plimbări lungi pe jos

   – pastile, pentru de toate.

    -un ghiozdan bun și încăpător

    -să verific când expiră pașaportul ( sau să îți faci pașaport)

    -Mai bine verific toate actele cu ocazia asta, să fiu sigură.

    -Mă pierd puțin printre acte și uit de ce am început să caut prin ele

   – Găsesc pașaportul și îmi aduc aminte

Listă cu lucruri imperative? Bifat.

Acum, ce colțișor al pământului vreau să vizitez ?

– Ador să călătoresc, și nimic nu îmi place mai mult în lumea această decât să călătoresc alături de G., izgonitorul meu de insecte, protector al nopții , hrănitor al pisici, deșteptător al dimineții și cel mai important dintre toate, iubirea vieții mele.

Extrapolez mental de la o destinație la alta: Marele zid Chinezec,  Machu Pichu, Rio de Janeiro, Carnavalul de la Rio,  Misterele May așilor .

Nu îl las pe G. să răspundă, niciodată nu o fac.  Să îmi aud ideile în afara minții mele mă ajută să iau o decizie.

Știi ce vreau G. ? Vreau ceva exotic și educativ. Vreau să vedem toată lumea împreună, să învățăm despre fiecare civilizație.

Sigur, pot să găsesc circuite culturale Christian Tour și să vizitez Palatul Schonnbrunn  sau Cartierul Muzeelor și fără plus 1, dar nu, parcă Tour Eiffel își pierde din grandoare fără dragoste. Și cum să vizitezi muzeul Luvru  singur când cea mai mare artă este dragoste?Și chiar dacă pot . De ce aș face-o?

Dar de ce vorbesc eu de Viena și Paris? Acestea nu-s exotice. Ce mi-a făcut G., mi te-ai strecurat mișelește printre gânduri.

-Nu,  nu ,  facem cum am zis eu, mergem undeva Exotic. Ce? Poate nu poți să vezi Viena într-o zi, dar  e sigur îți este mai ușor să ajungi în Viena sau Paris într-un weekend decât îți este să ajungi în Peru sau Brazilia.

G. tace și se uită puțin încruntat la mine , cred că până acum am vorbit doar în gând.

-Adică nu insinuez nimic, dar e vorba doar de practicabilitate aici. Ce vreau să spun de fapt e că eu sunt doar foarte practică.

-Sigur, ești doar foarte practică.

-Nu G., nu o spune așa de parcă ai insinua că sunt  pretențioasă.Hai că m-ai supărat.

– Hai că am văzut eu ceva, circuite exotice Christian Tour parcă se numea, sigur găsești ceva acolo. Practic.

Accesez rapid linkul să nu care cumva să se  gândească prea mult G. și să își dea seama ce a făcut.

Mi s-au mărit ochii de uimire când am văzut ce minunății de excursii oferă oamenii aceștia.

Misterele incașilor, o excursie de 8 zile, în care  vizităm valea sacră Incașă  din Urubamba și Machu Pichu – mereu mi-am dorit să văd Machu Pichu- și un tur al orașului Cusco.

Sau un tur al frumosului oraș Buenos Aires, să ne plimbam pe La Boca unde zică-se s-a dansat Tango prima dată. Și o escapadă în Rio de Janeiro, și dacă mă organizez destul de bine prindem carnavalul, să urcăm împreună pe  Muntele Corcovado  pentru a vedea statuia lui Iisus Hristos.

Nici Mexic nu sună rău , o călătorie în Cacun, descoperind puțin din misterele mayașilor.

Așa de multe locuri de vizitat, atât de puțin timp.

Știu că asta vreau să fac cu tot concediul meu, să merg din circuit în circuit, din Peru  în Argentina după care în Brazilia  și să închei cu o escapadă în Mexic.

Viața trebuie trăită din circuit în circuit. Și sunt sigură  că și G. este de acord cu mine.

Articol scris pentru Superblog2019!

Ce încape într-un bagaj de mână?

Mă consider de fel  ca fiind un om cu un spirit organizatoric foarte bine definit, pregătită pentru orice situație neprevăzută. 

Tocmai   din acest motiv am acum toate hainele scoase din dulap, pregătite din împachetat, așezate în ordine cromatică ( că sunt organizată de aia). Ce mai, sunt un as în pregătirea pentru city break-uri. Nici nu știu de  ce m-am mai chinuit să caut trolere ieftine, puteam să pun niște roți la șifonier și îmi rezolvam toate problemele. 

Mai trec o dată prin toate hainele, încercând să  mai sortez din ele, știți voi , să aleg doar strictul necesar. Dar nimeni nu îmi poate spune că    nu am nevoie cel puțin 3 trolere de călătorie ( dacă tu spui asta înseamnă că ești în ultima parte a împachetat ului,  și anume cea a trezitului la realitate). 

Nu mă simt pregătită să mă despart de mai mult de o treime din garderoba mea. Pur și simplu nu sunt pregătită. Cum să-mi abandonez hainele acasă când aș putea să le las abandonate în troler ( pentru că, serios vorbind, știm cu toții că nimeni nu trece prin toate hainele pe care le ia într-o călătorie).

Călătoresc low cost, și pentru că sunt un român autentic, nu mi-am făcut check-in-ul în avans, pentru că trebuie să plătești extra pentru a îți alege scaunul, și eu n-am nevoie de  loc special nici de spațiu mai mult la picioare, și cu genunchii la piept îmi e bine. 

Dacă mă gândesc mai bine economisesc chiar mai mult. Dacă stau cu genunchii la piept îmi găsesc greu o poziție comodă ( sau cât de comodă se poate în circumstanțele date), dacă mi-am găsit poziția nu vreau să mă mai mișc știind cât de greu m-am poziționat, deci nu trebuie sa merg la toaletă, ca să nu merg la toaletă nu pot să beau apă, dacă nu pot să beau apă nu o să cumpăr apă. Cât despre mâncat. Cine poate să mănânce cu genunchii la piept ? Tu ? Dubiosule ! 

Îmi fac check-in-ul , îmi aflu locul din avion, fac o cruce și mă rog că nu-i în dreptul aripii (   știu ca e legendă, dar trebuie să te și uiți la ea. De ce să o fac când linia aeriană mă poate surprinde). 

V-am spus ce organizată sunt? Mai sunt 6 ore pană la decolare și eu mai am doar de făcut bagajul. 

Cumva, prin multă putere lăuntrică, reușesc să restrâng dramatic numărul hainelor pe care  le voi lua cu mine. Acum mai trebuie doar să găsesc o modalitate prin care le pot înghesuii în trolerul de 55x40x20. Dacă voi reușiți să vă încadrați în limita asta de dimensiune absurdă ,bravo vouă, eu trebuie să plec în călătorie fără papuci de schimb.

Mai renunț la doua perechi de pantaloni și cred că sunt gata,  îl închid pe stil vechi ( nu, nu îl leg cu sfoară, deși mă tentează), așezându-mă  pe el și trăgând de fermoar. No uite că și kilogramele în plus sunt bune la ceva. 

Cumva, de la atâta organizare, reușesc să ajung la aeroport  la timp. Trec cu bagajul fără probleme, și fără să plătesc alte costuri surpriză, specifice pentru low cost, dacă bagajul de mână nu încape în “măsurător”.

Ce îmi displace absolut la companiile low cost este că geanta/ poșeta este considerată un alt bagaj de mână. Oamenii aceştia chiar se așteaptă ca poșeta unui femei să încapă într-un troler?

Deci: Ce încape într-un bagaj de mână? Nu este destul.

Sunt pregătită de îmbarcare. Acum doar să îmi aduc aminte care era poarta. 

Dar  asta este altă poveste, despre cât de atentă sunt.

Articol scris pentru SuperBlog 2019!